După aproape 40 de ani în care a preferat să sufere în linişte, fostul portar Orban Ştefan, campion mondial cu echipa de handbal a României în 1970 şi 1974, rupe tăcerea şi îşi povesteşte marea dezamăgire. Cu peste 150 de selecţii în naţionala României, şase titluri cu Steaua Bucureşti pe plan intern, Orban pare hotărât să-şi încheie activitatea în handbal la vârsta de 63 de ani. „Handbalul a fost şi este viaţa mea. Nu am putut să stau departe de acest sport aproape 50 de ani, fără întrerupere. Am stat mulţi ani departe de familia mea. Chiar dacă nu pot să mă satur de acest sport, a venit momentul să păstrăm distanţa, simt că am obosit”, îşi începe povestea fostul antrenor cu portarii al formaţiei HC Odorhei, clasată pe treapta a doua a podiumului în sezonul trecut.

Duel permanent cu Cornel Penu

Ştefan Orban şi-a petrecut întreaga carieră de jucător la Steaua. „La vârsta de 22 de ani am ajuns în naţionala României. A fost un moment de mândrie, fiindcă România era o fabrică de handbal care scotea pe bandă rulantă jucători de mare valoare. Am apărat doar în poarta Stelei. Cât timp am fost în formă, marea rivală, Dinamo, nu a câştigat nici un titlu pe plan intern. Spun asta cu regret, fiindcă niciodată nu am fost considerat portarul numărul 1 al naţionalei României. N-am avut nici o şansă în faţa lui Cornel Penu, portarul lui Dinamo. Nu pot să spun că au fost motive politice, mai degrabă opţiuni personale ale unor antrenori.

Concret, antrenorul lui Dinamo era în staff-ul tehnic al naţionalei”, spune Orban, care îşi aduce aminte de un episod când favorizarea lui Penu nu a fost de bun augur pentru rezultatele naţionalei: „Îmi aduc aminte de un meci cu Suedia. Penu a prins o zi slabă şi ne conduceau nordicii cu patru goluri. Antrenorul m-a introdus în poartă, am parat o aruncare de la 7 metri, ne-am apropiat la un singur gol şi m-a schimbat. Am p