Fîîîş-oo-fîîîş, fîîîş-oo-fîîîş – cam aşa cîntă boarea, preacinstite primitor al răvaşului meu, cînd bate ea seara, caldă şi parfumată, prin curmalii din spatele hotelului din Doha în care-mi ohihnesc pana (hotel aflat pe strada Al-Funduk – nu foarte greu de reţinut acest nume!). Hotelul, în formă de piramidă (nu contează cum se cheamă şi nici cîte stele ca degetele tale de la o mînă are, o! Cititorule!) e cu ferestrele de Est spre apele Golfului – şi spre o grădină întinsă, cu un un mic lac artificial, pajişti verzi zumzăite de aspersoare, cîteva baruri fără alcool şi o plajă cochetă, unde turiştii ies la îmbăiat dimineaţa şi seara. Şi, după cum vă spuneam în epistola trecută, mai alaltăieri numai ce mă întîlnesc în lift cu una dintre colegele mele de conferinţă, pe nume Ielena şi de ocupaţie jurnalistă la ziarul moscovit Vremia. E în al nouălea cer: la Doha e ceva mai cald decît în Moscova din care a plecat. Şi-mi zice, camaradereşte: „Nu ieşi mîine dimineaţă să înotăm, pe plaja din grădină?“. „Să vedem“, îi răspund eu, evaziv, deşi ştiu bine că nu mi-a trecut prin cap, la Bucureşti, să-mi pun un şort de baie în valiză. Şi uite-aşa încălzirea relaţiilor româno-ruse a mai ratat o şansă!
DE ACELASI AUTOR Cînd dna Merkel va primi ajutoare de la Madrid (şi Bucureşti) La un vin cu Don Quijote, pe teme de infrastructură De ce UE chiar merită Premiul Nobel Ce-am putea aştepta de la aceste alegeri?Dară nu despre turiste vreau să vă vorbesc aici; conştiinţa – şi ochii – mai curînd îmi dau ghes să vă spun una-alta despre aceste misterioare femei arabe din Qatar, pe care le vezi mişcîndu-se de colo-colo, prin mall-uri, instituţii, bazaruri sau hoteluri, acoperite creştet-călcîie în straiele lor negre. Nu voi relua nimic din cele scrise la precedenta mea vizită (arhiva revistei, din mai a.c., mi-e martoră), ci doar vă voi aduce aminte că femeile localnice sînt o cert
