A pledat în procesul ţăranilor expropriaţi de pământurile lor şi a luat apărarea scriitorilor Constantin Noica şi Ion Pilat în perioada comunistă. A fost un renumit avocat în procese pe care puţini aveau curajul să le susţină.
Cu toate acestea, pe avocatul Ioan Podaşcă îl copleşesc emoţiile atunci când vorbeşte despre sine pentru că, spune el, toată viaţa a vorbit despre alţii prin prisma meseriei. “Eu nu reprezint pe omul Podaşcă. Eu reprezint un secol de viaţă, care a trecut prin mai multe etape: etapa tinereţii în care am suferit, etapa comunistă în care am suferit, dar şi etapa dintre 1935 până la abdicarea regelui.”
Viaţa avocatului Podaşcă este o adevărată carte de istorie. La aniversarea celor 100 de ani de viaţă, rememorează un moment istoric: colectivizarea din 1945 înnăbuşita în sânge. „Oamenii care au fost aduşi în faţa judecăţii, am fost delegaţi eu şi câţiva alţi 50 de avocaţi, pe care i-am apărat şi pentru asta am suferit. Ne-a arestat, după asta ne-a băgat într-o cazarmă în care ne-au umplut cu ploşniţe noaptea pentru simplul fapt că am apărat nişte oameni”. Singurul lucru de care se mai teme astăzi este singurătatea. “De ziua mea doresc ca fericirea pe care o am eu astăzi să fie difuzată tuturor celor care m-au sărbătorit”. Un singur lucru îşi mai doreşte sărbătoritul: generaţiile din urmă să ajungă să pună bazele unei societăţi întemeiată pe morală şi credinţă.
Începutul colectivizării
În martie 1945, guvernul comunist a hotărât ca moşierii să fie deposedaţi de terenuri, bunuri sau imobile. Totul pentru un singur ţel: colectivizarea, începută oficial în 1949 . Exproprierea a început cu chiaburii şi s-a încheiat cu ţăranii de rând.
Citeşte continuarea pe site-ul revistei "Historia"!
