\"Pielea în care trăiesc\", cu Antonio Banderas în rolul unui chirurg sadic, e o peliculă cu întorsături de situaţie şocante, pe care ori o urăşti, ori o iubeşti, dar care nu te poate lăsa indiferent.

Antonio Banderas lucrează din nou cu Pedro Almodovar la acest film, parte thriller, parte poveste gotică cu iz de Frankenstein, care are premiera în România weekendul acesta.

Actorul spaniol îl interpretează pe Dr. Robert Ledgard, un chirurg estetician de geniu, care a invitat un tip de piele sintetică, mult mai rezistentă decât cea naturală, care nu poate să ardă sau să fie muşcată de insecte precum ţânţarii.

Problema este că cercetările doctorului sunt clandestine, din cauza unuia dintre tabuurile geneticii: combinarea ADN-ului de om cu cel al unei alte specii. Şi, la cercetări clandestine, există şi "cobai" clandestini, în acest caz o femeie superbă şi misterioasă numită Vera Cruz (Elena Anaya).

Captivă de şase ani

Din nefericire, Vera nu are de ales în privinţa experimentelor care se fac pe ea. De aproape şase ani stă în captivitate şi, aparent, s-a obişnuit cu ideea că nu va mai scăpa din frumoasa casă - care funcţionează şi pe post de clinică privată - a doctorului Ledgard.

În afară de câteva tentative de sinucidere. Vera a umplut un întreg zid al camerei în care locuieşte cu datele în care a fost captivă. A încercat să evadeze măcar mental, practicând yoga şi lucrând la obiecte de artă precum sculpturi.

Robert Ledgard încearcă să-şi omologheze descoperirile în domeniul grefelor de piele, însă comunitatea ştiinţifică nu vrea să accepte că acestea sunt create cu ADN de animal.

Obsesia lui "epidermică" vine de la un accident de maşină suferit de soţia lui, în care s-a ales cu arsuri grave pe majoritatea corpului, ea murind ulterior.

Almodovar împleteşte în această poveste elemente de tragedie, macabru şi mul