„Bine că nu a luat mită în kile de cartofi şi carne de porc, împuţitul dracului. Nu ne mai scapă Dumnezeu de hoţi?!”
Cam aşa sună, în exprimarea frustă a unui cetăţean din Cluj, exasperarea în faţa hoţiei generalizate. Mesajul a fost postat ieri, la ora 16.50, pe site-ul www.adevarul.ro.
Adevărul e că românii le-au încercat pe toate, dar tot acolo au ajuns: la primari de o nesimţire revoltătoare. Îi alegi pe unii, îi schimbi cu alţii, încerci şi cu ceilalţi, şi tot aşa până când îţi dai seama că au trecut 20 de ani, s-a dus o bună parte din viaţa ta şi n-ai trăit încă fericirea de a scăpa de hoţi. Parcă e un blestem: la alegeri speranţele sunt mereu mari, apoi dezamăgirile sunt cumplite. Furia de a taxa o ceată de borfaşi politici te face să pui ştampila, orbeşte, pe oricine altcineva, care la rându-i se va dovedi a fi o canalie din specia răpitoare. Şi chiar dacă nu era în momentul alegerii, va deveni cu siguranţă în timpul mandatului, când se va trezi în bani ca porcul în bostani.
Cazul Sorin Apostu este elocvent. Un nimeni în politică, tânărul PDL-ist a ajuns primar al Clujului graţie popularităţii pe care o avea Emil Boc în oraşul transilvănean. În 2008, şi un catâr, dacă scriai pe el„garantat Emil Boc", ajungea primar în Cluj-Napoca. Oraş cu buget mare, deci şi cu tentaţii mari.
În ultima vreme au tot apărut semnale că unele licitaţii se derulează ciudat la Primăria lui Apostu. Mai ales cele cu mize mari, de ordinul milioanelor de euro. Cuvântul „şpagă" se plimba pe buzele tuturor celor care aveau de-a face cu marile contracte ale Primăriei. Iar acum, odată cu găbjirea tânărului edil, ni se dezvăluie şi un amănunt familial: în combinaţie era prinsă şi doamna Monica Apostu, soţia descurcăreţului primar. Cabinetul de avocatură al doamnei Apostu a constituit o frumoasă curea de transmisie a şpăgii dinspre partenerii privaţi ai Primăriei spre
