Într-una din serile astea, trecînd pe lîngă casa Coandă, am observat că au dispărut şi plăcuţa care anunţa că acolo este ambasada Algeriei, şi panoul de fotografii care voia să atragă turişti, şi ghereta santinelei care păzea ambasada. S-a schimbat statutul casei cu nr. 29 de pe Bulevardul Lascăr Catargiu. Ce va fi acolo nu ştiu încă. Dar momentul pare potrivit pentru a aduna informaţiile despre trecutul acestei clădiri.

Arhitectul ei, Grégoire Marc, a făcut-o să semene cu un castel de pe Valea Loarei – această înclinaţie de a imita stilul francez de Renaştere mai avea un exemplu în Bucureşti, la nr. 165 de pe Calea Victoriei, unde casa arhitectului Grigore Cerchez, din 1887, a existat pînă în 1977, cînd, sub pretextul stricăciunilor cauzate de cutremur, a fost demolată. Cam în aceeaşi vreme a apărut şi casa asta de pe Bulevardul, pe atunci încă numit al Colţei, unde avea să fie locuinţa lui Constantin Coandă (1856-1932), ofiţer cu studii la École Polytechnique din Paris şi la Şcoala de Artilerie de la Fontainebleau, apoi, ca maior, trimis ataşat militar la Viena şi Bruxelles. Cariera astfel începută a continuat, din 1892, ca aghiotant al principelui moştenitor Ferdinand, şi-i va aduce în 1892 gradul de general de brigadă şi, zece ani mai tîrziu, de divizie. După intrarea României în război, va fi şeful misiunii noastre militare pe lîngă Marele Cartier General rus. Poziţia sa a devenit foarte periculoasă în 1917, cînd la Kiev s-a instalat Rada ucraineană: bolşevicii l-au arestat şi condamnat la moarte, aşa că l-a salvat numai ocuparea Kievului de trupele germane. La sfîrşitul războiului, Regele Ferdinand l-a numit prim-ministru (pentru o lună, octombrie-noiembrie 1918). În 1920, la atentatul comunist de la Senat, a fost ciuruit de gloanţe din bomba lui Max Goldstein. A făcut parte şi din Guvernul Averescu în anii 1926-1927.

DE ACELASI AUTOR Johnny Mo