Referendumul ratat de la Constanta, trecut cu vederea de presa din cauza precipitarii evenimentelor de la varful PSD, este extrem de relevant tocmai din cauza irelevantei in care s-a prabusit.
Este relevant pentru decredibilizarea clasei politice, pentru caderea in derizoriu a temelor mari, pentru clivajul tot mai mare dintre alegatori si politicieni.
Constantenii au fost chemati la urne pentru a se pronunta in privinta reorganizarii administrativ-teritoriale. Cum organizatorul a fost Consiliul Judetean, as spune ca au fost chemati sa se opuna desfiintarii judetului Constanta. Intreaga operatiune a fost condusa de Nicusor Constantinescu si pusa in opera de masinaria USL.
In mod normal, o astfel de tema, foarte apropiata de interesele directe ale omului si cu o mare incarcatura de orgoliu local, ar fi trebuit sa urneasca electoratul. Agitatia a fost mare, judetul Constanta este controlat de PSD, deci succesul ar fi trebuit sa fie garantat.
Dar n-a fost asa, caci referendumul n-a reusit sa intruneasca prezenta necesara pentru a fi validat cu toate ca organizatorii s-au facut luntre punte, inclusiv prin prelungirea cu o ora a programului de vot si incercare de a micsora de la 632.776 la 500.000 numarul celor asteptati la urne, astfel incat prezenta sa devina si ea din 43%, peste 50%.
Cei mai multi dintre cei care si-au expimat parerea, peste 90%, s-au pronuntat impotriva reorganizarii, dar ei sunt o minoritate. Majoritatea s-a abtinut, a intors spatele. Orice referendum care nu intruneste prezenta necesara este un esec al organizatorilor, al celor care pun intrebarea, si asta indiferent de scorul obtinut. Asa ca USL a ratat aceasta incercare si este posibil ca acest esec sa inhibe intentiile similare de prin alte judete.
Dar nici pentru PDL nu este o victorie. Ar fi fost daca oamenii s-ar fi dus mas
