● Aventurile lui Tintin / The Adventures of Tintin: The Secret of the Unicorn (SUA, 2011), de Steven Spielberg.

Adaptat după benzile desenate ale lui Hergé, intrate în canonul culturii europene fără să fi devenit niciodată la fel de populare în SUA, Aventurile lui Tintin: Secretul Licornului e o animaţie hollywoodiană care, după cum era de aşteptat, nu datorează mare lucru, pe partea de look, sursei sale de inspiraţie – desenului neîncărcat şi culorilor primare care, lalolaltă cu refuzul efectelor de perspectivă şi de umbre, recomandă albumele cu Tintin (apărute mai întîi în Belgia, începînd din 1930) drept proto-Pop Art (recunoscut ca atare de Andy Warhol şi Roy Lichtenstein). Animat pornind de la mişcările filmate ale unor actori reali, în 3D şi în regia lui Steven Spielberg, filmul exploatează din plin posibilităţile fotorealiste ale animaţiei contemporane de mare buget, în ceea ce priveşte texturile obiectelor, reflexiile, simularea luminii naturale etc. Ce-i drept, graficii din albumele originale i se aduce un omagiu dulce chiar la începutul filmului, într-o secvenţă în care Tintinul lui Spielberg se lasă desenat de un portretist de talcioc, rezultatul fiind chiar Tintinul lui Hergé. Ca şi al lui Hergé, Tintinul lui Spielberg e un adolescent oarecum peterpanesc, îmbrăcat în pantaloni bufanţi (ca ai unui golfeur sau ai unui colegian de altădată), a cărui personalitate redusă la o unică trăsătură – intrepiditatea de supercercetaş – e însă mai puţin la locul ei în lumea asta fotorealistă decît în lumea fără relief şi fără umbre a lui Hergé. De profesie reporter, Tintinul lui Spielberg e cetăţeanul unei ţări europene care pare un compozit anglofrancez de pe la jumătatea secolului trecut; aşa se şi cuvine, avînd în vedere că aventurile lui iniţiale au fost publicate – şi traduse în multe limbi – din anii ’30 pînă în anii ’70 şi că numele personajelor secun