La ce foloseşte Internetul? Ca să afli informaţii, fireşte. Din cele mai diverse. Informaţii caută în reţea şi savanţii adânciţi într-un studiu de cercetare fundamentală, dar şi cei care vor să vadă femei goale, preferabil pe gratis. Căci imaginile sunt şi ele informaţii, vizuale, nu?
Mai foloseşte la comunicare. Din nou, paleta e infinită. Comunicare e şi când îţi anunţi foştii colegi că se pregăteşte reuniunea de aniversare a 20 de ani de la terminarea şcolii, liceului, facultăţii - şi când anunţi lumea întreagă că ai pus la punct un leac anti-cancer, dă, Doamne!
Reţeaua mondială serveşte şi la socializare, în special pentru cei care nu prea reuşesc s-o facă în mediul real. Fără cea mai vagă pretenţie de a epuiza lista, să mai amintim că tot pe Internet găseşti jocuri. De toate felurile, de la cele primitive, gen Pacman, până la cele 3D, tip realitate virtuală, plus sofisticatele jocuri de strategie, în care de postezi în rolul de mic Dumnezeu, ducându-ţi oamenii, cetatea, statul la dezoltare prodigioasă sau pieire - după abilităţile şi IQ-ul fiecăruia.
Cine se joacă - pe Internet sau offline? În primul rând, cum e firesc, copiii. În al doilea rând - şi aici vorbim aproape exclusiv despre jocuri simpluţe gen Solitaire - cei care se plictisesc la serviciu (da, mai există). Dar sunt şi oameni dependenţi de jocuri, care ies din capcana acestora la fel de greu cum ies beţivii din aburii alcoolului.
Şi, în fine - tot fără a încheia lista - există oameni pentru care jocurile, anumite tipuri de jocuri, reprezintă provocări intelectuale. Lor le sunt dedicate aceste rânduri. Lor, care au scris recent o pagină nu doar din istoria Internetului, ci şi din cea a lumii.
De un deceniu, cercetătorii se chinuiau să decodifice structura unei enzime, mai exact felul în care aceasta se pliază într-o structură 3D, dând naştere unei proteine. Nu-şi puseseră
