Interviu cu preşedintele Uniunii Artiştilor Plastici, Conf.univ.dr.Petru Lucaci, pictor
Cea mai încercată breaslă de creatori din România este cea a artiştilor plastici, care îşi rememorează trecutul. În mod paradoxal, a strălucit - în toată splendoarea meşteşugului, vechi de când lumea - în regimul comunist... Cu toate păcatele ei, epoca de "tristă amintire" a încurajat artistul şi producţia artistică, făcând vizibilă creaţia; a aplicat politica achiziţiilor de artă; a construit ateliere şi a înfiinţat galerii de expunere. Artiştii aveau case de creaţie; beneficiau de comenzi consistente de la stat şi de... case de împrumut. Fondul Plastic al breslei producea, în propriul Combinat, o gamă impresionantă de obiecte artistice care se bucurau, deopotrivă, de aprecierea publicului autohton şi străin... Dar, după '90, breasla a pierdut aproape totul, în etape succesive, de la ateliere, la galerii până la patrimoniul artistic - opere importante din creaţia interbelică şi postbelică, vândute la preţuri derizorii, chipurile pentru plata datoriilor... Dezastrul a culminat cu un mister: retrocedarea controversată a faimosului imobil, sediul UAP, din strada Nicolae Iorga. Combinatul Fondului Plastic a ajuns aproape o amintire. Astăzi, din 30 de galerii de artă au mai rămas doar opt. Meseriile de pictor, sculptor, grafician, etc. nu se regăsesc, nici la ora actuală, în nomenclatorul profesiilor. Iar arta contemporană stă pe nisipuri mişcătoare... Regres inexplicabil, într-o lume înfometată de câştig, în detrimentul valorilor... Pe o piaţă a valorilor în care investiţiile în opere de patrimoniu nu sunt deloc neglijabile. În mod paradoxal, în România nu mai există interes nici pentru domeniul creaţiei artistice. Şi totuşi, cineva mai speră...
-Domnule Petru Lucaci, cum se împacă responsabilitatea enormă pentru problemele breslei artiştilor, pe care le-aţ
