Cazul Apostu este o lovitura grea pentru imaginea PDL. Nu este vorba despre vreun primar de tara, prins cu trei saci de cartofi in portbagajul Daciei, primiti pentru eliberarea autorizatiei de constructie pentru vreo magazie de lemn.
Este vorba despre primarul unuia dintre cele mai mari orase ale tarii, despre un fief si una dintre cele mai puternice organizatii PDL, despre urmasul lui Emil Boc la primaria Clujului, omul pentru care premierul a garantat personal, este vorba despre o adevarata operatiune organizata de luat mita si despre mai multe luari de mita, este vorba despre bani publici care au intrat in buzunare private.
In aceste conditii, nauceala initiala a liderilor partidului este de inteles. Efectul a fost sintetizat de chiar Traian Basescu: "PDL risca sa devina tot mai slab din cauza scandalurilor de coruptie". Coruptia, nu austeritatea, este principalul motiv pentru care PDL este blocat in sondaje. Dar dincolo de acest prim nivel de perceptie, mai sunt cateva adevaruri care trebuie spuse si care sunt in favoarea PDL.
Pe de-o parte, daca se confirma afimatia lui Radu Berceanu, potrivit caruia noul Cod Etic a intrat in actiune si Sorin Apostu a fost suspendat automat din partid, reactia PDL este una corecta. Nu aveam de ce sa asteptam declaratii de infierare din partea colegilor de partid la adresa primarului cazut in pacat. Reactia institutionala - daca se confirma, repet - este suficienta si adecvata.
Pe de alta parte, e cineva care crede cu sinceritate ca in vremea guvernarii Nastase ar fi fost posibil un caz Apostu? Adica vi-i imaginati cumva pe procurorii lui Amariei luand pe sus un primar greu, apropiat al premierului Nastase, dintr-un fief PSD? S-a intamplat vreodata asa ceva? Sau crede cineva ca PSD pur si simplu nu avea corupti si procurorii aveau de ales intre a soma si a haitui controlorii de bile
