Ioan Şerban, declarat mort în 1995 printr-o sentinţă judecătorească, s-a plimbat prin trei instanţe ca să demonstreze că este viu. Eroarea a fost îndreptată abia în 2011, prin perimarea procesului în care a fost pe punctul de a-şi pierde casa.

Povestea bucureşteanului Ioan Şerban este dea dreptul halucinantă. Pare un SF, dar Şerban, ajuns între timp la respectabila vârstă de 80 de ani, povesteşte că a rupt mai multe rânduri de încălţări, a irosit bani, timp şi nervi alergând prin instanţe să-şi caute dreptatea. N-a găsit-o.

"În 1995, într-un proces civil, Judecătoria Sectorului 5 a concluzionat că aş fi murit şi, pe motiv că dosarul nu e de competenţa sa teritorială, mi l-a trimis în judeţul în care m-am născut, în Teleorman. M-am plimbat apoi câţiva ani la Alexandria şi Videle, eu, mortul-viu, ca să demonstrez că trăiesc şi să nu-mi pierd casa, dar judecătoriile şi-au declinat pe rând competenţa şi au trimis dosarul înapoi la Bucureşti", povesteşte pentru "Evenimentil zilei" bărbatul.

De supărare, nu s-a mai dus la proces

Chiar dacă l-au văzut în carne şi oase, judecătorii au scris negru pe alb că este mort, aşa că a refuzat să se mai ducă la proces.

"Am zis că, dacă vor să mă găsească, or să vină după mine pe lumea cealaltă. Te mai poţi numi judecător după ce scrii într-o sentinţă judecătorească că sunt mort, deşi ai avut dovada supremă că sunt viu, m-ai văzut în carne şi oase? E curată batjocură", declară Ioan Şerban.

Cazul său este unul clasic de injustiţie post-decembristă. Un simplu cetăţean, purtat pe drumuri ani la rând pentru un banal caz de succesiune după moartea părinţilor. Dacă judecata strâmbă a magistraţilor a fost determinată de incompetenţă sau rea-credinţă, doar Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) ar putea stabili. CSM i-a răspuns octogenarului, spunându-i că forul sup