Înfiinţat prin testamentul lăsat de scriitorul Edmond de Goncourt, premiul cu acelaşi nume reprezintă cea mai prestigioasă recompensă a unei opere literare de expresie franceză. Începînd cu anul 1903, el a consacrat nume celebre ca Marcel Proust, Maurice Druon, André Malraux, Simone de Beauvoir, Romain Gary, Marguerite Duras sau, mai curînd, François Weyergans, Marie NDiaye şi Michel Houellebecq. Deşi compensaţia financiară este redusă la suma simbolică de 10 EUR, autorul îşi vede multiplicat în mod substanţial tirajul operei premiate şi obţine confirmarea prestigiului său printre confraţi. Premiul Goncourt 2011 a fost acordat scriitorului Alexis Jenni pentru romanul L’Art français de la guerre (Arta franceză a războiului), publicat la Editura Gallimard. Performanţa lui Alexis Jenni este dublă – mai întîi fiindcă obţine acest premiu încă de la primul său roman şi, apoi, fiindcă se bucură de unanimitatea criticii, care, de altfel, a fost atît de surprinsă, încît s-a crezut la un moment dat că este vorba de un subterfugiu al unui scriitor consacrat care publică sub pseudonim, cum fusese cazul lui Romain Gary, care a obţinut Premiul Goncourt în două rînduri, în 1956, sub propriul nume, şi în 1975 sub pseudonimul Emile Ajar. Profesor de biologie la Lyon, Alexis Jenni debutează la vîrsta de 48 de ani şi se consideră cu modestie drept unécrivain de dimanche, ceea ce nu împiedică extraordinara surpriză pe care lectura romanului său o creează, impresionînd prin tematica, dar şi prin soliditatea şi autenticitatea construcţiei narative, care dezvăluie un talent autentic. Presa literară franceză este unanimă: este vorba de „un roman naturalist prin metoda sa, puternic prin stil, răsunător ca un cîntec, inspirat ca o meditaţie care pluteşte fără apăsare, atroce ca un proces-verbal, pe scurt, o versiune contemporană a Tragicelor lui Aggrippa d’Aubigné“ (Patrick Rambaud, Le