Criza economica, nevoia de securitate juridica si Noul Cod Civil obliga avocatii la o atentie sporita in ceea ce priveste intocmirea contractelor.
Din intamplare, criza economica s-a suprapus cu un mare pas inainte facut de catre legiuitorul roman. Mai exact, unificarea si modernizarea legislatiei primare a sistemului nostru de drept. Noul Cod Civil, aceasta modificare majora, este premisa sine qua non a unui sistem modern de drept, iar cea mai veche lege pe care o abroga este de prin 1864 (Codicele Civil, de sorginte napoleoniana). Una din schimbarile majore pe care Noul Cod Civil le aduce in materia contractelor este aceea ca asaza, pe o pozitie importanta, faza negocierilor.
Din punctul meu de vedere, se creeaza premisele unei convergente a materiei contractului, dinspre dreptul continental inspre common-law.
Desigur ca si inainte de intrarea in vigoare a NCC orice profesionist/comerciant experimentat intelegea conceptul de negociere, punand accent si pe ceea ce precede semnarea contractului, nu numai pe semnarea si executarea obligatiilor asumate, in felul acesta pregatindu-si o intelegere contractuala in concordanta cu ceea ce reprezenta motivul/cauza incheierii contractului. Acum, legiuitorul vine in ajutorul profesionistilor cu norme care nu lasa intamplarii aproape nimic, iar in cazul unor posibile interpretari divergente ale partilor, creeaza judecatorului repere clare de apreciere asupra vointei concordante a partilor.
Din multitudinea de situatii care pot sa nasca discutii in practica m-as opri doar la cele care nu ridica probleme prea tehnice din punct de vedere juridic, pentru a pastra caracterul facil al intelegerii celor expuse.
Asadar, unde ar putea sa apara probleme? Evident, nu numai in situatia in care partile contractante stau fata in fata la masa negocierilor, ci mai cu seama in acea situatie des intalnita, in
