Ion Caramitru
"Tin cu dintii la mostenirea lui"
Teatrul romanesc n-ar fi ajuns niciodata la nivelul la care l-a consacrat, in anii '60-'70-'80, Liviu Ciulei! El i-a adus exact ce avea nevoie in acel moment: cultura enciclopedica, bun simt, aristocratie, cultul realismului scenic. Mai tarziu, a definit teatrul pe care si-l dorea ca fiind "teatrul realismului magic", asta insemnand o relatie cat mai apropiata intre scenografie si jocul scenic. De la "Cum va place", spectacol care a deschis seria marilor lui realizari, si pana la "Sase personaje in cautarea unui autor" - putem vorbi de un traseu uluitor al teatrului romanesc, intrerupt din cand in cand de spectacolele facute de el in strainatate. Teatrul Bulandra i-a ramas insa in suflet, ca fiind laboratorul lui de creatie. Un laborator pe care l-a modificat in mod creator, asa cum s-a intamplat la sala "Toma Caragiu". Ciulei si-a iubit actorii, fara sa le-o arate prea mult, intretinand o permanenta relatie de profesionalism intre ei si el. I-a inconjurat cu drag pe tehnicienii cu care a lucrat. A stiut sa-i cointereseze in realizarea actului teatral, fie ca se ocupau de lumini, de sunet, de montarea decorului pe scena sau de realizarea lui si a costumelor in ateliere. Nelu Lazar la "lumini" si Sandu Schulder la "sunet" au fost colaboratorii lui cei mai apropiati.
A creat in colectiv o permanenta stare de emulatie si ambitie profesionala, care nu poate face decat bine intr-un teatru. A adus regizori importanti - incepand cu Lucian Pintilie, care au diversificat un repertoriu de calitate si care au impus Teatrul Bulandra printre cele mai bune din lume. N-au lipsit, desigur, si unele neimpliniri - cum e si normal. Dar Teatrul Bulandra a demonstrat, peste tot unde a fost invitat, la marile festivaluri de teatru ale lumii, ca are in fruntea lui un geniu! Ceea ce i-a rezervat regimul comu
