Criza financiară care acum atacă frontal Italia a înteţit discuţiile despre viitorul monedei euro, a cărei arhitectură este considerată în bună parte responsabilă de situaţie. Ţările cu finanţe publice slabe nu se califică la exigenţele unei monede comune, iar cele puternice nu ştiu dacă este cazul să rămână într-o astfel de alianţă. Totuşi, România continuă să urmărească ţinta euro ca şi cum nimic nu s-ar fi schimbat. Cu ce rezultat? Răspunsul la această întrebare depinde de felul în care va arăta zona euro în 2015, dacă va mai exista.

“Europa cu două viteze”

Cea mai recentă variantă vehiculată, “europa cu două viteze”, ar presupune practic să existe două grupuri de ţări cu monede diferite. În acest caz, România ar fi forţată în continuare să atingă exigenţe la nivelul ţărilor disciplinate cu scopul de-a fi admisă, pentru început, în grupul ţărilor indisciplinate. Pentru România, asta ar fi cea mai proastă combinaţie posibilă, pentru că ar reuşi să piardă simultan atât flexibilitatea cât şi stabilitatea.

“Statele Unite ale Europei”

Dacă Europa va alege calea integrării fiscale, atunci România are în faţă criterii chiar mai dure decât până acum. Totuşi, beneficiile teoretice ar fi relativ certe - ţara ar deveni parte integrantă a celei mai mari şi potenţial celei mai stabile economii a lumii. Riscul este ca un astfel de aranjament să eşueze, caz în care economia românească ar trece printr-un nou şoc inutil.

“Deficit zero”

În cazul în care criza continuă iar datoriile către bănci sunt, rând pe rând, anulate, atunci statele şi, într-o oarecare măsură, companiile din zona euro se vor afla în faţa unui nou început, dar aproape incapabile să se împrumute. Pentru ţările şi companiile productive şi inovatoare, care pot obţine randamente mai bune decât costul creditelor, asta este o veste foarte proastă. Pentru restu