Politicienilor din America li s-a cam urât, pare-se, cu democraţia. Peste tot în ţară, poliţia, acţionând la ordinul oficialilor locali, demontează taberele protestatarilor din cadrul mişcării Ocupaţi Wall Street (OWS) - făcând uz în unele cazuri de o violenţă şocantă şi totalmente gratuită.
În cel mai grav incident de până acum, sute de poliţişti în echipament de asalt au înconjurat tabăra celor de la Ocupaţi Oakland şi au tras cu gloanţe de cauciuc (potenţial fatale), grenade de orbire şi gaze lacrimogene - unii dintre ofiţeri ţintind direct spre demonstranţi. Mesajele încărcate pe Twitter de cei de la Occupy Oakland sunau de parcă citeai ştiri din Piaţa Tahrir din Cairo: „ne înconjoară"; „sute şi sute de poliţişti"; „au maşini blindate şi Hummere." 170 de oameni au fost arestaţi.
Propria mea arestare recentă, pe când respectam termenii unei autorizaţii şi stăteam liniştită pe o stradă din Manhattan, m-a trezit la realitatea dură a reprimării. America se trezeşte pentru a se confrunta cu ce s-a acumulat cât timp dormea: companii private şi-au pus poliţia pe statele de plată (JPMorgan Chase a dat 4,6 milioane de dolari pentru New York City Police Foundation); Departamentul federal de securitate internă (Homeland Security) a dotat mici forţe municipale de poliţie cu sisteme militare de armament; libertatea de expresie şi adunare a cetăţenilor a fost subminată pe furiş prin introducerea unor condiţii obscure de acordare a autorizaţiilor.
Brusc, America arată ca restul lumii furioase, protestatare, nu integral libere. Cei mai mulţi comentatori n-au înţeles pe deplin că un război mondial e în desfăşurare. Dar e un război cum nu a mai existat în istoria omenirii: pentru prima dată, oamenii de pe tot globul nu se mai identifică şi organizează de-a lungul unor falii naţionale sau religioase, ci mai curând pe baza conştiinţei şi revendicărilor unei vi
