Vocea lui Cristian Ţopescu a mângâiat triumful Nadiei, aşa cum s-a întâmplat cu atâtea alte succese ale sportivilor români în diverse competiţii.

În noaptea de 18 iulie 1976, Nadia Comăneci şi-a învins adversarele şi computerul. E data primei note de zece din istoria Olimpiadelor, faimosul „1.00", aşa cum a afişat tabela sălii „Forum" din Montreal, o tabelă care refuza să creadă că se poate acorda nota perfecţiunii în concursul de gimnastică. Milioane de români au vibrat în acea noapte şi în cele care au urmat în ritmul vocii lui Cristian Ţopescu. „Nadia Comăneci la paralele... Simt cum vibrează sala... Ce forţă poate să aibă acest copil... Nadia îşi pregăteşte ieşirea... Stai, Nadia! Şi Nadia stă!... Zeceeee! Prima notă de zeceeee!".

Azi, după 35 de ani şi ceva de la noaptea care a rămas în istoria şi în memoria sportului, comentatorul dă timpul înapoi. „Câteva clipe nici eu n-am înţeles ce se întâmplă. Pe tabelă apăruse 073, numărul de concurs al Nadiei şi apoi, dedesubt, 1.00. Pe moment n-am ştiut cum

să-l interpretez, după care mi-am dat, bineînţeles, seama că era vorba de nota 10, o notă pe care computerul n-o prevăzuse", îşi aminteşte Ţopescu. Au urmat încă alte şase note de 10 pentru Nadia, transformând o fetiţă de 14 ani şi 8 luni în „Zeiţa de la Montreal".

„Vă rog mult, o fotografie cu Nadia!"

Ţopescu continuă astăzi: „Nadia a devenit din acel moment personajul principal al Olimpiadei. Îmi amintesc cum prezentatorul principalului jurnal de ştiri al unui post de televiziune canadian deschidea programul spunând: «Bună seara, Canada!, Bună seara, Montreal! Apoi se întorcea spre un ecran din spatele său şi spunea Bună seara, Nadia!» Pe ecran era proiectată imaginea ei".

Cutia cu amintiri a lui Cristian Ţopescu e plină. Încă una de la Montreal. „Într-una din seri m-a abordat o bătrânică la intrarea în sala Forum. M-a văzu