Medicina medievală: de la fier încins pentru hemoroizi la sângerări provocate ca panaceu. Tratamentele folosite de medicii medievali ne par astăzi de-a dreptul incredibile - şi nu într-un sens pozitiv – şi ne fac să ne bucurăm că nu ne-am născut în urmă cu câteva secole.

1. Operaţiile

Operaţiile în Evul Mediu erau îngrozitor de dureroase. Chirurgii aveau prea puţine cunoştiinţe de anatomie, tehnici de anestezie şi tratamentele antiseptice necesare pentru a proteja rănile şi inciziile de la infecţii. Nu era deloc plăcut să fii pacient, dar dacă doreai să trăieşti nu prea aveai de ales. Pentru alinarea durerii trebuia să te supui altei dureri, chiar şi mai mari, şi, cu puţin noroc, te însănătoşeai. Chirurgii de la începutul epocii medievale erau de cele mai multe ori călugări, deoarece ei erau cei care aveau accesul la literatura medicală provenită din spaţiul arab. Dar în 1215, Papa a decis că preoţii nu mai aveau voie să practice chirurgia, aşa că aceştia i-au instruit pe ţărani să efectueze diverse operaţii. Fermierii, care nu prea aveau alte experienţe medicale în afară de procedeele de castrare a animalelor, au ajuns să facă tot felul de operaţii, de la extracţii dentare la operaţii de cataractă.

Totuşi aceste operaţii nu se terminau întotdeauna tragic pentru pacienţi. Arheologi englezi au găsit rămăşiţele unui ţăran ce a trăit în jurul anului 1100. Acesta avea craniul spart, iar cercetările au scos la iveală că bărbatul fusese supus unei operaţii considerate foarte complicată pentru vremurile acelea: craniul i-a fost perforat pentru a putea elimina fragmentele de os spart şi pntru a permite eliminarea presiunii intracraniene. Ne putem doar imagina cât de dureror trebuie să fi fost procesul de vindecare fără niciun fel de anestezic.

Citeşte pe site-ul revistei "Historia" despre alte metode medicale "diabolice"!