Costurile de finantare ale Italiei au atins un nivel record, randamentele cerute depasind 7 procente, iar multe voci sustin ca doar Banca Centrala Europeana ar avea sanse sa mai salveze tara.
Totusi, investitorii nu ar trebui sa se bazeze pe Banca Centrala Europeana (BCE) sa intervina mai mult decat a facut-o pana in prezent si sa devina creditorul tarilor cu probleme financiare din zona euro, potrivit analistilor de la The Wall Street Journal.
In primul rand, oficialii bancii au spus, in repetate randuri, ca nu au mandat sa faca acest lucru, deoarece ar incalca legislatia europeana. Chiar noul presedinte al BCE, italianul Mario Draghi, a precizat ca programul de achizitii de obligatiuni este temporar si limitat.
Tratatul european interzice, prin articolul 101, ca BCE sa ofere imprumuturi guvernelor, in timp ce articolul 103 specifica faptul ca zona euro nu trebuie sa plateasca datoriile statelor membre.
Al doilea motiv pentru care BCE va refuza sa puna in miscare un program amplu prin care sa cumpere toate obligatiunile italiene, astfel incat sa mentina un cost scazut, este faptul ca se creeaza un precedent, care ar modifica, pentru totdeauna, relatia bancii cu statele din zona euro.
Prin urmare, daca, in viitor, se va ivi o alta situatie similara, oficialii bancii nu vor putea refuza, ceea ce inseamna ca ar renunta la o mare parte din independenta, o caracteristica de baza a oricarei banci centrale.
In al treilea rand, BCE ar fi expusa unor riscuri majore. Sa fie creditorul unei tari ar fi cu totul diferit de a juca rolul creditorului unei banci. In cazul bancilor, BCE nu imprumuta fara garantii, lucru pe care nu il poate face in momentul achizitiei de obligatiuni.
Unii analisti sunt de parere ca noul guvern din Roma ar putea aplica rapid masurile de austeritate, ducand la scaderea
