În timp ce liderii marilor puteri au propus, la summitul G20, soluţii pentru ieşirea din criză a zonei Euro, economistul american Nouriel Roubini susţine, într-un editorial scris în Financial Times, că zona Euro se îndreaptă cu paşi repezi către dezastru, dacă nu apelează la o instituţie salvatoare şi credibilă, ca ultim creditor la care ţările să poată apela. Fondul European pentru Stabilitate financiară nu poate juca acest rol, fiind comparat de Roubini cu "un curcan care nu va putea să zboare".
Roubini spune că soluţia pentru ţările îngropate în datorii este ieşirea din zona euro, combinată cu planuri dure de austeritate. Totuşi, acest lucru este valabil doar pentru ţări precum Grecia, Portugalia sau Irlanda, pentru că Italia şi Spania sunt prea mari pentru a li se permite să facă acest pas. Fără ele, zona Euro ar înceta să mai existe.
"Până de curând, se aducea argumentul că Italia şi Spania, spre deosebire de Grecia, insolventă în mod clar, sunt ţări nelichide, dar solvente, ţinând cont de planurile de austeritate şi de reforme. Dar o dată ce o ţară nelichidă îşi pierde credibilitatea pe piaţă, durează o perioadă de timp - de obicei un an - pentru a restabili această încredere prin acţiuni politice potrivite. De aceea, dacă nu există un creditor suprem care să poată cumpăra datoria suverană, până când se reclădeşte credibilitatea, o ţară nelichidă, dar solventă, poate deveni insolventă", scrie Nouriel Roubini.
Datoria publică a Italiei, de 1.900 de miliarde de euro, o transformă într-o ţară prea mare ca să eşueze, dar în acelaşi timp şi prea mare pentru a putea fi salvată. Datoria sa ar putea fi restructurată, aşa cum s-a întâmplat în Grecia, dar asta nu ar rezolva problema de "flux" financiar a acestei ţări.
"Pentru a o rezolva, Italia ar putea, la fel ca şi alte ţări periferice, să fie nevoită să iasă din uniunea monetară şi să se înto
