Cine sunt românii care lucrează în capitala Europei? În fiecare săptămână, RFI România prezintă portretul unuia dintre ei. Primul este Aurel Ciobanu-Dordea. Astăzi director în cadrul Comisiei Europene, Dordea a fost la sfârşitul anilor 90 primul negociator al României pentru aderarea la Uniunea Europeană. De la Bruxelles, corespondentul RFI Mihaela Gherghişan face portretul său.

Jurist de formaţie şi profesor la Facultatea de Drept din Bucureşti, Ciobanu-Dordea a susţinut timp de doi ani dosarul României pe lângă instanţele europene. Un bărbat înalt, brunet, subţire, cu ochi extrem de albaştri şi o privire timidă, Ciobanu-Dordea se distingea încă din anii 2000 din peisajul funcţionăresc al României.

Relaţia directă cu Uniunea Europeană începe în decembrie 1999. La summit-ul de la Helsinki, europenii iau decizia de a invita şi România printre ţările cu care vor începe negocieri de aderare. În vârstă atunci de 32 de ani, Ciobanu-Dordea devine primul negociator al României în complicatele dosare europene.

Cu ce sentimente vă confruntaţi atunci? Aurel Ciobanu-Dordea: Era o anumită frustrare dar, pe de altă parte, frustrarea exista numai la un anumit nivel în România şi poate că nici prea mulţi n-o împărtăşeau. Până la urmă, nu foarte mulţi erau preocupaţi că n-au început negocierile. Era un motiv de dispută politică totuşi la vârf şi sigur că era folosită ca un argument această problemă, anume că nu intrasem în primul eşalon al statelor care negociau aderarea. Era folosită ca o metodă de retribuţie, de răzbunare, ca un argument de răzbunare politică.

În biroul său de la Direcţia Justiţie şi Libertăţi Fundamentale, lângă Place de Luxembourg, Aurel Ciobanu-Dordea îşi aminteşte de atmosfera acelor ani de pionierat la Bruxelles, între 1999 şi 2001: Aurel Ciobanu-Dordea: Principala noastră problemă era să ne coordonăm, să venim cu o poziţie coord