„NU toţi străinii pot adopta internaţional copii din România- astfel cum în mod eronat se face vorbire în articol - ci doar acei cetăţeni straini cu reşedinţa obişnuită în străinătate care se regăsesc într-una dintre aceste două situaţii: fie sunt rude ale copilului pâna la gradul al IV-lea, fie soţ al părintelui copilului”, susţine Oficiul Român pentru Adopţii (ORA), într-un drept la replică trimis pe adresa redacţiei, după articolul „România reia adopţiile internaţionale. Homosexualii pot adopta copii - dar individual, nu în cuplu”, publicat în ediţia de azi a Jurnalului Naţional.

ORA neagă evidenţele – adică, exact textul legii adoptată de Parlamentul României, la propunerea Secretariatului General al Guvernului (care a trimis la Parlament textul propus de ORA).

Ieri, adică după adoptarea legii pe care au votat-o, chestionaţi de Jurnalul Naţional, deputaţii Mate Levente -UDMR- şi Alina Gorghiu -PNL-, membri în comisia Juridică, au admis că legea a reinstituit adopţiile internaţionale şi chiar au argumentat în favoarea acestora.

Dacă unele articole ale legii (cum sunt cel referitor la definiţia adopţiei internaţionale) sunt cel puţin interpretabile şi pot induce în eroare inclusiv deputaţi din Comisia Juridică, altele sunt limpezi ca lumina zilei şi e cel puţin curios de ce ORA le ignoră în argumentaţia sa.

Ce afirmă ORA

„Criteriul utilizat pentru calificarea unei adopţii ca fiind internă sau internationala îl reprezintă reşedinţa obişnuită a adoptatoului şi a adoptatului şi nu cetăţenia lor. Prin noua lege este permisă adoptia internaţională a copiilor din România numai de către cetăţenii români aflaţi în străinătate sau de către cetaţenii străini aflaţi în străinătate care sunt rude până la gradul al IV-lea cu copilul sau soţ ai părintelui copilului”.

Ce spune legea (sublinierile de aparţin).

„Art. 3, lit. d)