Venit pentru prima dată în Moldova, renumitul regizor Cristi Puiu ne-a mărturisit că a fost impresionat de influența rusă de la noi și ușurința oamenilor de a trece de la o limbă la alta în conversație. Autorul peliculei „Moartea domnului Lăzărescu", premiată la Cannes, şi-ar dori să toarne un film în „lumea asta".
Adevărul: Ce mai faceţi, domnule Puiu? Ce vă aduce la Chişinău?
Cristi Puiu: Aştept rezultatele pentru un nou proiect pentru care trebuie să primesc bani. Şi dacă primesc o parte din bani, atunci voi începe să caut restul din sumă pentru filmul pe care-mi doresc să-l fac în următoarea perioadă. În rest, predau Arta Teatrală şi Cinematografică la Bucureşti, am un atelier de regie de film şi cam atât. Ne agităm, traversăm criza. La Chişinău am ajuns cu ocazia lansării pe ecrane a filmelor „Marfa şi banii" şi „Moartea domnului Lăzărescu". N-am fost niciodată în Republica Moldova, iar acesta a fost un prilej. De regulă, nu-mi place să plec de-acasă.
Şi cum vi s-a părut oraşul, din ce aţi apucat să vedeţi?
De îndată ce ajungi aici, te simţi ca acasă. În plus, şi limba e aceeaşi, şi oamenii sunt drăguţi. Totuşi, n-am prins să înţeleg mare lucru, pentru că am ajuns aseară (miercuri -n.r.) şi era deja întuneric. Am fost într-un restaurant unde am mâncat bine, ceva tradiţional moldovenesc. Vinul, la fel, a fost bun. Azi dimineaţă am văzut un pic din centrul Capitalei. Am observat însă că se simte influenţa rusă. Şi influenţa asta nu e neapărat rea. Ştiţi cum se întâmplă - apar probleme atunci când ne sunt impuse lucruri. Fiecare comunitate preia influenţele, se comportă, de cele mai multe ori, precum buretele. Chişinăul se aseamănă cu Belgradul, Sofia şi Bucureştiul, mi se pare că au multe în comun.
Filmul „Marfa şi banii“, după cum consideră unii critici, este o producţie care a inaugurat un nou val românesc în cinematografie. Despre ce
