Ce se întâmplă pe frontul de Est? Nimic deosebit, apar în continuare scriitori foarte buni de care nu ştim mai nimic. Unul dintre ei e rusul Zahar Prilepin, jurnalist, scriitor, membru al Partidului Naţional Bolşevic (partid care nu e recunoscut legal în Rusia). La numai 36 de ani are deja la activ două campanii în Cecenia, se opune public lui Putin şi autorităţilor din Nizhni Novgorod (oraşul s-a numit Gorki până în 1990) unde lucrează pentru Novaia Gazeta. Are aşadar o întreagă istorie publică din care îşi alimentează şi forţa ficţională.

sursa foto aici

Prima carte a lui Prilepin tradusă în româneşte este Sankea, un roman publicat acum 5 ani care a ajuns la zece ediţii în Rusia. Vioiciunea şi tematica amintesc de un Malraux de tinereţe (Calea Regală). Cum treci, într-un regim opresiv, de la gânduri radicale, la fapte radicale şi, într-un final, la cum treci la proteste care încep să fie judecate drept terorism?

Povestea lui Saşa (sau Sankea), un membru al Uniunii Forţelor Constructive, un partid radical care se manifestă prin atacuri mai curând „creative“ la adresa puterii – diverse personalităţi sunt împroşcate cu maioneză, roşii, iar bătăile cu jandarmii sunt la ordinea zilei. În felul acesta partidul câştigă forţă mediatică spre disperarea poliţiei şi a serviciilor secrete. Rusia contemporană e prezentă în toată splendoarea ei. Partidul din roman este un corespondent evident al Partidului Naţionalist Bolşevic care chiar a fost interzis în urmă cu vreo 4 ani. Eduard Lemonov, şeful partidului, intelectual notoriu, chiar a făcut puşcărie (în romanul lui Prilepin are alt nume, dar aluziile sunt străvezii), iar membrii acestui partid au fost în mod repetat arestaţi cu zecile după fiecare manifestaţie. Însăşi istoria ideologică a PNB e una complicată, imposibil de prins în două vorbe. Cert e că erau prezente în discursul lor şi un fanatism eurasi