"Brutalitate fără discriminare"

Nu numai pericolul comunist din imediata apropiere a graniţelor Statelor Unite, ci şi acela din alte puncte ale globului, a produs reacţii din partea guvernării americane, în care CIA a fost implicată. Una din aceste reacţii a fost "Operaţiunea Phoenix", un program desfăşurat în cooperare cu forţe specializate ale Vietnamului de sud, în timpul războiului care avea drept scop anihilarea Vitecong-ului, armata regimului comunist din Vietnamul de nord, sprijinit în primul rând de China, în perioada 1967-1972. De fapt, această operaţiune este un exemplu de implicare directă a unei agenţii de informaţii în acţiuni militare, ceea ce nu reprezenta o noutate, asemenea activităţi fiind desfăşurate, cum am văzut, şi în timpul celui de al Doilea Război Mondial. "Noutatea" a reprezentat-o, totuşi, metodele folosite şi gradul lor de duritate.

Într-adevăr, scopul principal era adunarea de informaţii în vederea desfăşurării de acţiuni militare, dar, în acelaşi timp, avea şi scopuri operaţionale, care constau în anihilarea, asasinarea unor combatanţi ai armatei Vietnamului de nord care purtau un război de rezistenţă ce a produs pagube umane şi militare de mare amploare. Dacă metodele folosite de ambele părţi în acest război au fost de o duritate fără precedent, nu mai puţin sângeroase au fost şi cele utilizate în cadrul "Programului Phoenix": au fost "neutralizaţi" peste 80.000 de combatanţi ai armatei nord-vietnameze, dintre care şi numeroşi civili, 26.000 dintre ei fiind asasinaţi. Acestora trebuie adăugate şi victimele torturilor de o duritate extremă, metodă pe care CIA o va mai folosi şi în perioada următoare. O serie din criticii acestui program au evidenţiat faptul că el a fost, de fapt, "un program de asasinate", desfăşurat cu o "brutalitate fără discriminare", deci fără a ţine seama de sexul, vârsta victimelor, apartenenţa lor f