Plecarea lui Dodon „și colegele" din PCRM a retrezit pofta de viaţă în Moldova. Tabla de șah a politicii s-a deblocat, a apărut posibilitatea unor manevre interesante.

S-au înmulţit și ipotezele, teoriile, motivaţiile exprimate voluptuos de comentatori la ore de maximă audienţă. Politica în aceste zile la noi e un fel de „ars combinatorica", un „joc cu mărgele de sticlă", în care tot ce contează este abilitatea de a-ţi impune schemele și stratagemele, capacitatea de a-ţi schimba peste noapte atitudinea, de a întoarce și celălalt obraz celui care te-a scuipat până mai ieri, dacă interesele de putere ţi-o cer. Toate aceste scenarii sunt foarte captivante, dar exclud dezbaterea majoră, de fond, privind esenţa funcţiei de președinte și umbresc criteriile cărora s-ar cuveni să le corespundă candidaţii.

Pe Zinaida Greceanâi mulţi o văd ca o soluţie la complicata ecuaţie de alegere a șefului statului, dar nu ne spun în ce măsură domnia sa s-ar potrivi acestei importante dregătorii. Oricât de simbolice ar fi atribuţiile președintelui într-o republică parlamentară, acest post impune niște calităţi individuale, un orizont moral, o anvergură intelectuală. Republica Moldova a fost condusă în anii independenţei doar de foști nomenclaturiști, care nu și-au putut reprima reflexele autoritare și au considerat politica o sforărie, nu o demnitate în serviciul public. Ce știm noi despre dna Greceanâi, în afara faptului că o conjunctură norocoasă ar putea-o face președinte?

Provenită dintr-o familie de deportaţi în Siberia, aceasta a devenit un „tovarăș de drum" al comuniștilor, a ajuns chiar premier și din această postură a girat represiunea sălbatică la adresa tinerilor protestatari din 7 aprilie. E o persoană ștearsă, un birocrat lipsit de relief, un economist mediocru - într-un recent interviu radiofonic Victor Stepaniuc făcea varză din „blocul economic" al guvernăr