- Istoric - nr. 888 / 11 Noiembrie, 2011 In memoriam Gavril Butcovan - Cu Paulina ce s-a-ntamplat? - Au sfartecat-o cu baionetele, in leagan! - Ceilalti frati? - Vasile a vrut sa fuga in gradina, dar soldatul care il urmarea l-a impuscat in cap. A doua zi, i-am gasit in gradina o bucata din cutia craniana aruncata in aer de cartusul "dum-dum” tras de soldat de la foarte mica distanta. Osul acela il pastrez si azi... Pe Mihai, fratele de 8 ani, l-au impuscat in burta, pe tarnatul casei, si a cazut cu fata in sus. Ana, speriata, cand s-a vazut in fata "Plutonului de executie”, o striga pe mama! Si ea a fost secerata de gloantele soldatilor unguri! - ...Cu asta au plecat mai departe? - Nu. Inainte de a omori familia mea, au omorat o alta familie din vecini, Ioan Crisan, cu cateva rafale de mitraliera, impuscand 5 persoane. Si acolo au procedat ca la noi. Au indreptat lumina lanternelor spre cadavre, nu cumva sa scape cineva cu viata. A venit si randul "verificarii” mele. Au tras spre tata si spre mine cinci cartuse, care, spre sansa mea, mi-au ocolit capul, care era lipit de pamant. Un cartus m-a ranit, urma putand fi vazuta si azi. Sansa mea a fost aceea de a nu-mi ridica, in niciun moment, capul din pamant si de a ramane culcat langa tata. Eram destul de mare sa realizez ce se-ntampla atunci, iar a doua zi, cand s-a luminat, am vazut ca peste sangele parintilor mei se asternea bruma... - Cum au ramas, totusi, in viata fratii dumneavoastra, Floarea si Ioan Butcovan? - Cand au inceput macelarirea familiei mele, ei dormeau in camera mica, unde ucigasii n-au mai cautat. Ei credeau ca familia noastra a fost distrusa in intregime, dupa numarul mare al cadavrelor: sapte! Eram speriat ca vor reveni a doua zi, motiv pentru care, pe fratii mei mai mici, Floarea, de 6 ani, si Ioan, de 13, i-am dus in grajd si i-am acoperit cu paie, in ieslea vacilor. Eu m-am ascuns sub