Nu au un job normal și sunt consideraţi „neserioşi“ de familie şi de prieteni. Se înfurie când sunt „ucişi“şi se bucură când strategia lor dă roade. Aceştia sunt gamerii, oamenii care au făcut din joc o profesie.

Zile, nopţi, luni şi chiar ani pot trece pe lângă un gamer fără ca el să-şi dea seama. În universul său imaginar nu pătrunde nimic care ar putea să-l distragă de la strategia bine pusă la punct într-o dimensiune paralelă. Faptul că în lumea virtuală totul se învârte într-un cerc, în care ţinta este supravieţuirea şi doborârea inamicului şi nu vreo notă de la şcoală sau plata facturii la lumină, este ca un magnet pentru oamenii cu probleme de comunicare.

De aceea, spun specialiştii, acest mediu este adesea un refugiu pentru cei care nu reuşesc să aibă succes în lumea reală. În consecinţă, împătimiţii de jocuri video ajung să confunde cele două realităţi şi să plătească, fără să-şi dea seama, un preţ uneori prea mare: renunţă la şcoală, la familie şi, în cel mai rău caz, devin nişte „drogaţi moderni", dependenţi de lumea virtuală în care şi-au transpus întreaga viaţă. Excepţie de la această regulă fac cei care reuşesc să transforme pasiunea în job, câştigând astfel bătălia cu imaginarul, adică testerii de jocuri video şi profesioniştii.

„M-am lăsat de şcoală pentru calculator"

Microbul jocurilor strategice, cum ar fi StarCraft, sau cel al shooterelor - Counter Strike - a „infectat" România în jurul anilor 2000. Astfel, lupta între bine şi rău, terorişti şi poliţişti, acaparează de atunci din ce în ce mai mulţi jucători, în special adolescenţi. Studiile arată că media de vârstă a împătimiţilor se situează în jurul a 25 de ani.

În România, dintre cele 7 milioane de persoane conectate la internet, peste 2 milioane sunt gameri activi. Performanţă fac doar aproximativ 20.000. Din această categorie fac parte şi juc