Ministrul Justiției, Cătălin Predoiu este un om cu bună reputație. Un adevărat profesionist, un avocat de succes. La numirea sa de către Călin Popescu Tăriceanu, caracterizările celor din domeniu erau de tipul: ”Nu e bun, e excepțional”, ”E zdrobitor! De asta și-a făcut și mulți dușmani”, etc. Traian Băsescu l-a păstrat în funcție și bine a făcut. În mijlocul jalnicei alianțe cu PSD din 2009 și apoi în guvernul sprijinit de traseiști din 2010, păstrarea lui Cătălin Predoiu nu poate fi decât un lucru bun. El este un interlocutor de calibru în discuțiile cu Europa și în aceste vremuri astfel de abilități sunt esențiale.

Aceasta cu atât mai mult cu cât nu toți membrii cabinetului Boc sunt, din perspectiva cancelariilor occidentale, prezențe frecventabile. Cazurile Igaș și Udrea sunt cele mai flagrante: ministrul de Interne nu știe bine nici limba română, deci practic nu vorbește, iar Elena Udrea apare în pictoriale; prin urmare probleme maxime de articulare cu marea politică în ambele situații.

Cătălin Predoiu este deci o rara avis, o perlă a coroanei în cabinetul Boc. Problema este că mlaștina care colcăie sub piedestalul bun de prezentat la Bruxelles, este din ce în ce mai agresivă. Iar semnalele că insistențele neortodoxe din sistem sunt pe cale să copleșească principiile statului de drept prea s-au înmulțit în ultima vreme.

În primul rând, mulți am constatat cu stupoare că inițiativa lui Cezar Preda ca ofițerii de informații să participe la anchete penale, cu toate problemele grave ce decurg de aici, își are corespondentul în noul Cod de Procedură Penală, de intrat în vigoare la sfârșitul lui 2012. Dacă în actualul Cod, supravegherea tehnică se face în mod nemijlocit de către procuror, adică de către magistrat, în viitorul Cod se va putea face și de ”alte organe specializate ale statului”, adică exact de către acei ”ofiţeri anume desemnaţi ai SR