Valentin Tudose. Secţiunile din ciclul dvs. liric intitulat Summa logica, şi care încep cu cea de-a XI-a sînt pletorice, pretenţioase, greu digerabile. Eu cred că autorul nu trebuie să se comporte cu cititorul său ca un dascăl care face paradă de erudiţie şi enunţuri pretenţioase. Ci să caute să-l seducă, să-l bucure, să-l aibă de partea lui. Dar dacă scrieţi:

„eu nu cred în virtuţile acuarelei scurse în/ aburul vocilor ci în pânza de scoartă pe/care s-a-ntins pasta grea/a dezgustului celui care căutând/ culorile în ţipetele marilor vietăţi din văzduh/ află în idiosincraziile zilei izvorul lor/ doar viorile-n jur/ la chemarea mea şi câţiva mesteceni/ cu umblet ciudat în filarmonica arborilor/ pentru un imn de slavă să-nveţi/ subtilul principiu din triremele consacrate/ sub geamurile îngheţate ale spitalului pentru/ a şti quando mors ad nos veniet quomondo să renunţi la acest lexicon” etc. etc. numitul cititor o să vă părăsească fără regret. Constat că mîncaţi litere: e un semn că scrieţi febril, obsedat de spusele dvs. şi ignorînd receptorul, ceea ce în poezie este de neiertat.

Alexandra Zachia. Schiţele dvs. denotă că aveţi spirit de observaţie şi gingăşie a notaţiei. Sînt totuşi prea succinte şi au mize prea mici ca să poată interesa cititorul în condiţiile unui volum care ar trebui – nu-i aşa? – să cuprindă zeci de astfel de mici texte ca să-şi merite numele. Eu cred că trebuie să construiţi pe spaţii mai mari, să aprofundaţi sensurile acţiunilor şi să conturaţi personajele care deocamdată nu există decît la nivelul unor enunţuri. Acest tip de început este firesc şi compatibil cu condiţia începătorului, dar el ar fi mai bine dacă ar fi depăşit cît mai repede în favoarea unor construcţii mai ample şi mai solide.

Liviu Alger (alias Petre Petre). Vă mulţumesc pentru adresa blogului, am citit şi am privit cu interes. Desenele mi s-au