Criza economică a fost alimentată, dacă nu chiar provocată, de un mediu politic inconştient, prost sau populist.
Fie că a fost vorba despre lipsa reglementărilor de pe piaţa instrumentelor derivate, cazul SUA, sau de mărirea nivelului de trai cu bani nemunciţi, cazul Greciei în special, reţeta a fost aceeaşi: mediul politic a preferat să cumpere voturi pe moment cu bani pe care economia ar fi urmat să îi producă dar nu i-a produs.
Papandreou a demisionat, cel mai probabil, pentru că a atras, mai ales, furia Germaniei şi a Franţei, când a anunţat un referendum al cărui rezultat era deja ştiut, în urma căruia zona euro ar fi trebuit să îşi asume ea falimentul Greciei.
În Italia, "stânca" Berlusconi s-a erodat şi ea, iar premierul italian, care în timpul liber este şeful celui mai mare trust local de presă şi al echipei de fotbal AC Milan, şi-a anunţat demisia ca un ultim gest al Romei de a recâştiga o parte din credibilitatea pierdută.
În timp ce în zona euro e furtună, la Bucureşti plouă. Cu laude. La adresa premierului Emil Boc. Ministrul Muncii crede că Boc este mai bun decât Papanderou şi Berlusconi pentru că a fost consecvent în ciuda criticilor făcute la adresa dânsului. Poate că cei care l-au criticat şi încă îl mai critică aveau şi încă mai au dreptate.
A fost nevoie de aproape trei ani pentru ca Guvernul Boc să scrie (doar să scrie) o listă cu 100 de proiecte importante care trebuie finalizate în România. Va fi nevoie, probabil, de mai mult mandate însă pentru a face un plan real de restructurare a bugetarilor şi a companiilor de stat.
Iată că Emil Boc, la cel ca Papandreou şi Berlusconi, întârzie una dintre reformele capitale ale statului. Iată că Emil Boc închide şi el ochii, la fel ca Berlusconi şi Papandreou, când vine vorba despre risipa de bani publici.
Curajul, despre care ministrul Muncii spune că este una dintre
