Nemultumirea fata de politicile publice atinge in prag de iarna cote atat de joase ca te si miri cum de nu se prabuseste Executivul. Adevarul e ca, dupa revolutie, reusitele au fost obtinute cu mari dificultati si sacrificii, mai ales la presiunea organismelor europene si internationale.
Dupa 2008, mai ales, politica s-a impartit in doua, una pentru bazinele noastre electorale puse sa se incaiere cu ale lor si alta, pe din dosul scenei, in care cei tari isi dau mana cu institutiile statului sa-i scoata din cursa pe rivali si pe inamici. Adunand cele doua parti, mereu ne da suma nula, iar lumea a inceput sa-si piarda rabdarea.
Doua Romanii, doua politici
Prima este practicata cu aplomb de Emil Boc, Sulfina Barbu, Elena Udrea etc. si suna asa: de la anul, daca vom avea crestere economica, vom mari salariile si pensiile. Daca de marit nu e cu ce, cresterea economica ramane pentru portocalii o himera de 0,3%, adica acum o vezi si maine nu e.
Fireste, normal era sa apara intai minunea si apoi sa se laude. Dar cum minunile sunt tot mai rare, au iesit din vreme sa ne vanda iluzii bune de ingrasat urnele la anul. Inchipuindu-si ca vom sari in sus de bucurie la auzul verbului "a mari", se fac a uita ca de peste un an salariatii asteapta renuntarea la taierile de 25 % si recuperarea sumelor obtinute in instante.
Apoi, daca vom accesa fonduri europene de 3% din PIB, cica vom avea un deficit sub 2% in 2012, ceea ce seamana ca doua picaturi de apa cu: daca vom avea bani, ne vom cumpara... Nu doar cei trei umbla cu cioara vopsita, ci mai tot spectrul guvernamental, in frunte cu dl presedinte, incat te intrebi oare ce parere vor fi avand domniile lor despre facultatile mentale ale poporenilor, sau despre competenta si acuratetea propriilor decizii?
Cazul Geoana
Ca sa ne facem o idee despre lipsa de pe
