Popularitatea premierului italian, Silvio Berlusconi, şi a guvernului său a scăzut constant de la alegerea triumfală din 2008, relatează AFP, care prezintă o cronologie a principalelor evenimente ale guvernării sale.
Sâmbătă seara, Berlusconi a demisionat de la conducerea Guvernului italian, după ce marţi a pierdut majoritatea în Parlament.
Un consiliu de miniştri a avut loc sâmbătă, imediat după vot, în timp ce manifestanţii au început să iasă pe străzile Romei.
Iată principalele etape ale declinului:
- 13 şi 14 aprilie 2008: Partidul lui Silvio Berlusconi, Poporul Libertăţii (PdL), înfiinţat împreună cu Gianfranco Fini şi aliatul său, Liga Nordului a lui Umberto Bossi, câştigă alegerile legislative cu o majoritate zdrobitoare de 174 de mandate din totalul de 315 în Senat şi 344 din 630 în Camera Deputaţilor
- noiembrie 2009: Apar primele tensiuni publice între Gianfranco Fini, preşedintele Camerei Deputaţilor, care critică deschis unele politici ale Guvernului, şi Silvio Berlusconi
- 28 şi 29 martie 2010: Berlusconi învinge stânga la alegerile regionale graţie Ligii Nordului, dar propriul său partid PdL scade la 26,7%
- 30 iulie: Berlusconi îi cere lui Fini să renunţe la funcţie, dar acesta din urmă refuză, şi peste 30 de deputaţi loiali acestuia părăsesc PdL şi înfiinţează propriul grup, Viitor şi Libertate pentru Italia (FLI)
- 7 noiembrie: Gianfranco Fini îi cere demisia lui Silvio Berlusconi public
- 2 decembrie: 80 de deputaţi italieni aparţinând mişcării de centru sau dreptei liberale, care ar fi trebuit să facă parte din familia politică a premierului, îi cer demisia lui Berlusconi pentru a înfrunta mai bine criza economică şi socială
- 14 decembrie: În urma crizei deschise cu Gianfranco Fini, şeful Guvernului cere un vot de încredere şi câştigă scrutinul
