Cariera sa a fost pecetluită marţi, din cauza pierderii majorităţii, lucru care l-a adus într-o situaţie fără întoarcere, în contextul în care nivelul său de popularitate a atins un minim istoric de 22 la sută. "Regele" politicienilor italieni, în vârstă de 75 de ani, care părea că nu va intra niciodată la apă, a fost nevoit să renunţe.
Născut la 29 septembrie 1936, într-o familie mic-burgheză milaneză, el a moştenit de la tatăl său, angajat al unei bănci, un ascuţit simţ pentru afaceri, pe care l-a manifestat încă din adolescenţă, obţinând bani de pe urma ajutorului acordat colegilor săi de clasă, potrivit propriilor relatări.
Inteligent şi cu imaginaţie, el are un ego fără pereche, care dezvăluie un complex de superioritate. De altfel, orgoliul său a avut de suferit la 23 octombrie, când preşedintele francez Nicolas Sarkozy şi cancelarul german Angela Merkel au schimbat, în public, zâmbete cu subînţeles pe socoteala sa. A fost o adevărată umilire pentru cel care se prezintă ca "cel mai bun preşedinte al Consiliului (de Miniştri) din istoria Italiei".
Tânărul Silvio Berlusconi munceşte ca animator în cluburi de noapte şi pe nave de croazieră, cântând şi spunând bancuri. Vânzător de aspiratoare la sfârşitul anilor '50, el obţine în 1961 o licenţă în drept, după care împrumută bani de la banca tatălui său, pentru a fonda "Şantierele milaneze reunite".
Începe o ascensiune de neoprit în domeniul imobiliar, care declanşează întrebări despre originea averii sale, la care a răspuns întotdeauna ambiguu. Holdingul familiei, Fininvest, cuprinde numeroase societăţi, inclusiv trei posturi de televiziune, editura Mondadori şi Clubul de Fotbal AC Milan.
Acesta i-a permis lui Silvio Berlusconi să fie, timp de zece ani, cel mai bogat om din Italia, după care riscurile pe bursă îl detronează de pe această poziţie, dar rămâne mereu între primii ci
