Regizorul Vlad Massaci construieşte într-o cheie surprinzătoare universul suprarealist al poetului Gellu Naum, pe scena Teatrului „Radu Stanca“ din Sibiu. O insulă din catifea albastră, suspendată dincolo de timp şi spaţiu, într-o lume a poveştii, în care fiecare frântură de realitate este reinventată şi redesenată.

Aşa arată universul construit de regizorul Vlad Massaci pe scena Teatrului „Radu Stanca" din Sibiu, în care aşază „povestea" lui Gellu Naum. Preocuparea constantă din ultimii ani a Teatrului din Sibiu pentru dramaturgia românească s-a concretizat în această toamnă într-o nouă producţie, spectacolul „Insula", după textul lui Gellu Naum.

În regia lui Vlad Massaci, scenografia lui Dragoş Buhagiar, muzica lui Vasile Şirli şi coregrafia lui Florin Fieroiu, „Insula" este o propunere cel puţin interesantă, pornind de la textul lui Naum. Regizorul alege o formulă caldă prin care suprarealismul piesei este convertit într-o formă de comic cu nuanţe absurde, bine pus în valoare de muzica lui Şirli, nu întâmplător cu ritmuri de car alegoric de la Disneyland...

Suprarealismul îmblânzit

Piesa lui Naum, construită pornind de la povestea lui Robinson Crusoe naufragiat pe o insulă pustie, este pusă în scenă într-un mic univers din catifea albastră, iar senzaţia de „albastru" este prelungită şi spre sală, pe gradenele cu scaune îmbrăcate în aceeaşi culoare. Insula lui Vlad Massaci, aşa cum e creată pe scenă de Dragoş Buhagiar, seamănă şi cu un ceasornic fără ore, şi cu un mic circ, şi cu o jucărie în mărime naturală, şi cu un adânc de mare, şi cu o lume de desen animat, în care jungla este desenată pe un fel de panou ce poate fi acţionat printr-un mecanism, în aşa fel încât timpul şi spaţiul să curgă de la o scenă la alta.

Iluzia funcţionează exact la limita unde se întâlnesc desenul animat şi lumea reală. Amestecul de umor şi de poveste serio