Daca Mircea Sandu s-ar fi retras acum vreo 15 ani, ar fi ramas in istorie ca un bun conducator al FRF, insa acum fotbalul romanesc asteapta cu infrigurare sa scape de el si de clica sa. Lumea nu crede inca in seriozitatea demersului Directiei Nationale Anticoruptie, care si-a propus sa curete gunoaiele din fotbalul romanesc. Afirmatii care trimit la excedentul de unsoare de caruta din societatea romaneasca se aud din toate partile. Ba chiar cu reverberatii europene. Chiar ieri s-a auzit la o televiziune de nisa ca Platini va fi invitat la Bucuresti, plimbat si distrat pe unde vrea el, in speranta ca sprijinul UEFA, mult invocat de presedintele FRF, Mircea Sandu, se va materializa odata si odata. Grava confuzie, una specific romaneasca, in care batistele acopera tarafuri intregi, iar tambalagiii urla disonant auziti numai de ei si de cei aflati in apropierea orchestrei. Ceea ce Mircea Sandu se face ca nu intelege si nu inteleg nici toti obisnuitii musamalizarilor mioritice este ca influenta "Nasului" la curtea de la Nyon, dusu-s-a, nu pentru ca ochii lui nu-i mai plac, brusc, lui Platini, ci pentru ca UEFA nu-si poate permite sa judece cu doua balante dupa rusinea din ultima vreme. Mai exact, nu poate sa intre cu "tancul" in societatea romaneasca, dupa ce a invitat clubul Sion la negocieri, in urma deciziei cistigate la tribunalul cantonal de la Vaud. S-a dovedit, insa, ca Sion nu rimeaza si pace cu Nyon, si asta fara riscuri. Cum naiba sa rimeze cu Bucurestiul? I-ar fi prins bine lui Mircea Sandu o amenintare de la Nyon cu dezafilierea, cum i-a prins bine omologului sau de la box, Rudel Obreja, suspendarea si dezafilierea dictata de mafia asiatica de la AIBA. Numai ca Mircea Sandu nu are nici pe departe pozitia de invingator a faimosului Rudi. Din contra, UEFA a scurtcircuitat toate iluziile bucurestene, dupa declaratia "Nasului" care a facut inconjurul planetei: ca