Pe masura ce programul nuclear al Iranului a depasit faza acumularilor si incercarilor si a inceput sa faca progrese rapide si reale, ne-am obisnuit sa urmarim, la intervale de 3-4 luni, efervescente mediatice care "anunta" iminenta atacare a facilitatilor militare iraniene de catre Israel, SUA, mai nou si de catre Marea Britanie. Asistam, probabil, la o varianta sofisticata a jocului "Petrica si lupul", ceea ce nu inseamna, deloc, ca Iranul poate sta linistit. Dimpotriva.
Toate "dezvaluirile" de presa privind pregatirea unui atac occidental contra Iranului au citat "surse" guvernamentale din SUA, Israel sau Marea Britanie, cu presupus acces la informatii "confidentiale". In zona in care se "invart" insa astfel de informatii nu exista coincidente, iar seria de "dezvaluiri" care continua periodic cu un nou "serial", bazat pe "surse oficiale" din state cu structuri guvernamentale si informative solide, nu poate insemna decat un singur lucru: nu este vorba de coincidente.
Nervii si reactiile Iranului sunt puse la incercare. Din ce se vede, la nivel politic cel putin, tactica functioneaza. De fiecare data, presedintele iranian Ahmadinejad riposteaza cu discursuri cataclismice la adresa "dusmanilor din Vest", secondat de comandantii Gardienilor Revolutiei (un fel de replica iraniana si radical-siita a Waffen SS). Cu fiecare discurs in care anunta "stergeri de pe harta", liderul iranian limiteaza optiunile strategice ale tarii sale.
Dincolo de bravada belicoasa a Teheranului, de violenta limbajului anti-israelian si de defilarile de ore in sir ale coloanelor de tancuri, regimentelor "de garda" si purtatorilor de drapele (care aduc usor aminte de Germania anilor 1930), ultimul raport al Agentiei Internationale pentru Energie Atomica (AIEA) a reprezentat o lovitura serioasa pentru Iran.
Nu mai este niciun secret ca Iranul este