Premierul Netanyahu are steaua lui polară: venerabilul său tată, Ben Zion. În 2009, la aniversarea a 99 de ani, le-a pus invitaţilor problema arabilor israelieni: "Cred că trebuie să le vorbim în limbajul pe care îl înţeleg şi îl admiră - limbajul forţei". Fost profesor de istorie, specializat în închiziţia spaniolă, bătrânul domn are mintea limpede, e vioi, ferm şi nu umblă cu fineţuri. Tot în 2009, după ce premierul îşi călcase pe inimă declarând că acceptă varianta a doua state, Ben Zion i-a liniştit pe conaţionali: "Nici el nu crede ce spune!" Şi s-a dovedit că are dreptate - Bibi a pus atâtea condiţii, încât palestinienii nu s-au putut aşeza la masa tratativelor. În 2010, când a împlinit o vârstă rotundă, Ben Zion Netanyahu a pus problema Iranului: e o chestiune care ţine de însăşi existenţa noastră; dacă nu-i atacam noi şi nu le distrugem potenţialul nuclear, ne termină ei. Distinsul bătrânel nu lucrează cu jumătăţi de măsură, iar diplomaţia nu pare a fi partea lui cea mai tare (fiul îl moşteneşte). În martie va împlini 101 ani - ce ne va mai spune?... Până atunci însă, în volatilul Orient Mijlociu, lucrurile ar putea să scape de sub control.

Cu un raport de 25 de pagini plus anexe al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (AIEA), care nu dovedeşte cu probe, ci cu indicii indirecte şi supoziţii că Iranul ar avea dezvolta, în paralel, un program militar, nu poţi declanşa un război. Poţi iniţia negocieri, poti cere inspecţii în plus, poţi constrânge la transparenţă. Reprezentantul Iranului la AIEA, Ali Asghar Soltanieh (fizician atomist de formaţie, şcolit în Statele Unite), a declarat limpede: "Noi am lucrat îndeaproape cu AIEA în ultimii opt ani. Am avut peste 4000 de inspecţii şi peste 100 de vizite inopinate, pe care Agenţia le-a consemnat. Nu a găsit nici o dovadă de diversiune, nu a găsit nici măcar un gram de uraniu folosit în scopuri mil