Expunerea, la Muzeul Literaturii, a unor falsuri Victor Brauner sau Arthur Segal redeschide discuţia asupra contrafacerilor din arta autohtonă.
Vernisarea, acum două săptămâni, în Rotonda prestigiosului Muzeu Naţional al Literaturii Române (MNLR) a unei expoziţii de artă plastică intitulate „Victor Brauner şi însoţitorii" părea a fi unul dintre evenimentele culturale cele mai importante ale toamnei.
Expoziţia a însoţit colocviul „Avangarda românească/ Avangarda europeană", aflat la cea de-a doua ediţie (unde au prezentat comunicări nume ca: David Esrig, Ion Pop, Paul Cernat, Ovidiu Morar, Nicolae Tzone), iar vernisajul a fost, la rândul său, prezentat de Ion Pop şi de Lucian Chişu, directorul MNLR.
Lista artiştilor expuşi era extrem de ofertantă şi părea a fi garanţia unui festin al ochiului şi al minţii, ţinând cont că era vorba de cele mai semnificative nume ale avangardei româneşti şi nu numai.
Erau lucrări de Victor Brauner, Marcel Iancu, M.H. Maxy, Corneliu Mihăilescu, Jules Perahim, Jacques Hérold, Arthur Segal, şi chiar germanul George Grosz şi vienezul Egon Schiele, unele dintre cele mai importante nume ale artei secolului XX.
Zicala „afară - vopsit gardul, înăuntru-i leopardul" se potrivea, însă, cum nu se poate mai bine expoziţiei de la Muzeul Literaturii. În primul rând, vizitatorul ar fi observat că, din lista lucrărilor anunţate (şi scrise pe o listă lângă uşa de intrare în sală), lipsesc primele aproape douăzeci. Aceasta pentru că Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România şi-a retras, în ultimul moment, lucrările cu care trebuia să participe. Aşadar, nici vorbă de vreun Egon Schiele în expoziţia de la MNLR! De vină se pare că a fost o chichiţă birocratică: Federaţia cerea existenţa unor asigurări pentru lucrările expuse, or muzeul a înlocuit această cerinţă elementară cu prezenţa unui bodyguard timp de 24 de ore.
