Ciudat. O comisie a PSD și-a stricat o duminică pentru a se reuni să discute cazul lui Mircea Geoană. Dar nici fruntașii PSD, nici cei ai partidului aliat, PNL, nu au dat dovadă de aceeași determinare pentru a stabili o strategie de răspuns la evenimente cu mult mai importante.
De exemplu, recentele declarații pe care președintele Băsescu le-a făcut la Berlin. Locul nu e întâmplător - Berlinul este azi nu doar capitala Germaniei, ci și centrul nervos al eforturilor pentru salvarea euro și chiar a unității Europei. Ei bine, președintele a promis acolo că România își păstrează intenția de a adera la moneda unică în 2015 și a anunțat deficit zero în 2013. Asemenea declarații, rostite în orașul de unde guvernează Angela Merkel, înseamnă angajamente solide luate în numele României, pe termen mediu.
Aderarea la euro înseamnă un efort comun, cu nimic deosebit de cel pe care societatea l-a făcut pentru intrarea României în NATO și Uniunea Europeană. La acest efort național ar trebui să se înhame deopotrivă puterea și opoziția, sectorul financiar și de afaceri, opinia publică. Numai deficitul zero în 2013 înseamnă o corecție bugetară de circa 5 miliarde de euro în următorii doi ani. Și nimeni nu știe exact de unde vor fi luați banii.
Își asumă opoziția un asemenea obiectiv? Sau are alte idei și alte ținte de urmat, pe care le consideră mai potrivite pentru România? Dacă da, Berlinul și, odată cu el, Uniunea Europeană ar fi trebuit să le afle cât mai repede. Ca de altfel, și opinia publică din România. O dezbatere vizând viitorul european al României este absolut necesară. Și ar fi fost de datoria opoziției să o declanșeze și să o anime.
Cazul Mircea Geoană este genul tipic de non-eveniment ce face să curgă multă cerneală, dar care în final nu aduce nimic. Sau, dacă vreți, este ca un episod din Seinfeld: e interesant, te ține atent, e distractiv,
