N-am știut că Adrian Bughiu, pe care îl vedeam cel puțin de două ori pe lună, dacă nu și mai des, tunând și fulgerând la adresa actualei puteri, va trece la PDL. Sincer, nici nu mi-a trecut prin cap să mă interesez, atât de convins eram de soliditatea părerilor exprimate ori de câte ori avea ocazia. Tânărul conservator avea însă motivele sale să plănuiască o mutare în barca puterii, motive care, dacă stai să te gândești, nu sunt atât de condamnabile. Ce era el în PC? Unul dintre șefii tineretului la nivel național, ba chiar șeful organizației TC, chiar dacă interimar. Cum ajunsese acolo? Muncind, cu echipa cu care venise de la PRM și cu ce mai găsise prin PC-ul care trecea printr-o a nu știu câta schimbare de lideri. Nu știu ce muncea, de unde scotea bani, dar știu că lucra pentru partid. Mărturie stau sutele de mailuri pe care le trimitea cu fiecare comunicat al liderilor partidului, de la Dan Voiculescu și Daniel Constantin în jos, exasperându-mă câteodată.
De ce să fi plecat? Pentru bani? Posibil, dar cine nu face asemenea mișcări? Pentru o mai mare putere? Cu siguranță, pentru că de aia intri în politică, ca să ai mai multă putere să faci câte ceva, pentru tine și pentru semenii tăi. Este însă trădare, cum s-a scris peste tot? N-aș prea spune, pentru că omul n-a plecat în toi de campanie, cu liste de adeziuni și cu sute de membri, și nu aruncă cu noroi în foștii colegi, așa cum se face de obicei. A explicat că nu mai crede în USL, și îl poți înțelege, mai ales dacă te uiți la războiul civil din PSD și la exodul vedetelor din PC. I s-a încheiat cariera politică? Nu, pentru că un bun organizator este întotdeauna util într-un partid. Și asta pentru că sunt rari cei care știu să facă activități și să mobilizeze oameni fără să le dea ceva. Bughiu știe s-o facă, iar în politică vor fi întotdeaua oameni care să observe asta. Așadar, îl înțeleg de ce-a plecat, după
