Foto: Thinkstock Breatharianismul este un concept legat de credinţa că se poate trăi fără a consuma alimente şi apă. El este asemenea fenomenului numit inedie, denumire care în limba latină defineşte postul, reprezentând posibilitatea de a trăi fără hrană. Cuvântul inedie a fost folosit prima dată în religia catolică, în care se susţine că unii sfinţi au putut să supravieţuiască, timp îndelungat, fără alimente sau băuturi, altele decât Euharistia. În Breatharianism se promovează posibilitatea desfăşurării vieţii numai cu ajutorul pranei. În Hinduism, prana reprezintă energia vitală absorbită din Univers.
Ştiinţa consideră că lipsa nutriţiei, pe o perioadă lungă, duce la schimbări structurale ireversibile în organism, la deshidratare şi chiar la deces. Sursele de energie pentru organism sunt considerate a fi, din punct de vedere ştiinţific, carbohidraţii, grăsimile, proteinele. În absenţa acestora, conform legilor existenţei materiale, corpul arde propriile rezerve de glicogen, ţesut adipos, muscular. Practica a dovedit însă că persoane ajunse la un nivel spiritual deosebit pot trăi şi fără a consuma hrană materială. Iar acest lucru a fost demonstrat sub observaţie medicală.
Un exponent marcant, în viaţă, al Breatharianismului este Jasmuheen. Născută în anul 1957, în Ellen Greve, Statul New South Wales, Australia, din părinţi emigranţi de origine norvegiană, avocat de profesie, a îmbrăţişat acest sistem de viaţă de aproximativ două decenii. Trecând printr-un astfel de experiment, ea a afirmat: „Eu pot merge luni şi luni de zile fără a fi nevoie de nimic, decât câte o ceaşcă de ceai. Trupul meu trăieşte cu un alt tip de hrană…”. Jasmuheen, în anul 2000, a primit Premiul Nobel pentru Literatură, pentru volumul „Living on Light”.
Pe această temă au fost efectuate studii riguroase. Unul dintre acestea a fost făcut în Ahmedabad, India, în perioada 200
