Atunci când aproapele nostru are nevoie de ajutor să nu pregetăm în a i-l oferi, este învăţătura Evangheliei de ieri din duminica a XXV-a după Rusalii

Este vorba de Pilda Samariteanului milostiv, rostită de Mântuitorul Iisus Hristos ca fiind o tâlcuire a tainei mântuirii neamului. Un învăţător de lege din vremea aceea a venit la Iisus Hristos şi l-a întrebat cum poate dobândi viaţa veşnică. Atunci Mântuitorul i-a spus că doar iubindu-ţi aproapele. Şi cum învăţătorul nu a ştiut cum îşi poate da seama cine este aproapele său, Iisus i-a relatat o pildă în care un om cobora de la Ierusalim la Ierihon şi pe drum a fost prins de tâlhari, care l-au prădat de haine şi l-au lăsat rănit. Pe acelaşi drum a coborât ulterior un preot care l-a văzut dar a trecut pe lângă el fără să îi fie milă. La fel s-a întâmplat şi cu un levit care trecea prin zonă. Dar atunci când un samaritean a trecut prin aceeaşi zonă şi l-a văzut pe bietul om rănit, i-a pansat rănile ” turnând pe ele untdelemn şi vin”, l-a pus pe asinul său şi l-a dus la o casă de oaspeţi unde l-a îngrijit în continuare. A doua zi i-a dat gazdei doi dinari spunându-i să aibă grijă de omul rănit, iar dacă îngrijirea lui va costa mai mult să nu pregete în a cheltui, pentru că atunci când se va întoarce va restitui banii. După ce i-a relatat această pildă învăţătorului, Mântuitorul l-a întrebat care din cei trei care au trecut pe lângă omul rănit a fost aproape de el. Şi învăţătorul a recunoscut că samariteanul. Atunci Iisus Hristos l-a sfătuit să meargă şi să facă la fel atunci când întâlneşte în cale oameni sărmani. ”Trebuie să ne străduim şi să avem întotdeauna în sufletul nostru iubire milostivă faţă de semenii noştri. Făcând acest lucru dovedim că suntem conştienţi că de fapt ceea ce există şi ceea ce menţine Sfânta Treime în comuniune este iubirea şi atunci această iubire trebuie să se reflecteze şi în viaţa n