Era fericit. Şi nu făcea absolut nici un efort să ascundă acest lucru. Cu o zi înainte, respectiv 12 noiembrie 1927 se încheiase o luptă politică importantă, în urma căreia “inegalabilul\" Lev Troţki fusese exclus din Partidul Comunist. Sursa: Reuters
Astfel, Stalin avea toate motivele să fie fericit în această dimineaţă de 13 noiembrie 1927: rămăsese conducătorul de necontestat al Uniunii Sovietice. Îşi făcuse lecţiile încă din 1924, de pe când Lenin recomandase într-un post-scriptum la testamentul lui politic “eliminarea lui Stalin". Mirosise de atunci cum trebuie să joace, şi îşi rezervase dreptul să elimine el. Plus că, avea o vorbă la care ţinea foarte mult: “în intelectuali nu e bine să ai prea multa încredere"…
Un şantajist
La 21 ianuarie 1924, Lenin, creatorul totalitarismului sovietic înceta din viaţă, dispariţia lui declanşând lupta pentru putere printre membrii Partidului Comunist. Leon Troţki, comisar al armatei, şi Stalin, secretar general al Partidului Comunist se luptau pentru locul vacant. Stalin afişa un aer superior, parcă ştiind că nu are rival. Era considerat reprezentativ pentru aparatul de partid, iar Troţki, adevăratul promotor al filosofiei leniniste. Între cei doi, de tineri dedicaţi comunismului, domnea un antagonism mutual.
Stalin va fi cel care va face de gardă lângă trupul neînsufleţit al lui Lenin şi va câştiga lupta pentru putere, mai ales graţie absenţei lui Troţki de la funeralii. În acel ianuarie 1924 se comenta, pe ascuns, că Lenin nu a putut supravieţui morţii iubitei sale Innesa Armand, bine ascunsă de ochii proletariatului. Nadejda Krupskaia, soţia lui Lenin, fusese de acord cu această relaţie.
De altfel Stalin nu a pierdut ocazia să o atace înainte de moartea lui Lenin: "Mai discutăm noi despre ce fel de soţie i-ai fost", i-a spus el, făcând aluzie la Inessa. Niciodată n