Lângă Turnul Belem (apărut pe harta turistică a oraşului la începutul secolului XVI), pe malul râului Tejo, în 1960, la împlinirea a 500 de ani de la moartea celebrului navigator portughez D. Henrique, regimul Salazar a comandat construcţia unui monument impunător, care să omagieze efortul tuturor celor implicaţi în lupta pentru extindere din Epoca Descoperirilor.
Cu o înălţime de peste 50 de metri, reuşita arhitecturală îi reprezintă pe marinari, pe nobili, pe ceilalţi care şi-au adus contribuţia în epoca omagiată şi, în prim-plan pe D. Henrique, cea mai importantă figură a perioadei de început a descoperirilor. Având formă de caravelă, monumentul se remarcă prin detaliile care îi oferă mobilitate, văzut de departe parcă stă să plece în orice moment, parcă râul aşteaptă ca marii navigatori să-i calce iarăşi valurile. Pe o parte şi pe cealaltă a caravelei, stema Portugaliei şi însemnele Casei Regale de Avis dau senzaţia că veghează pentru bunul mers al evenimentelor.
Eroii portughezi legaţi într-un fel sau altul de Descoperiri sunt aşezaţi pe două rânduri descendente, D. Manuel – regele Portugaliei între 1495 şi 1521 – este reprezentat în partea stângă a statuii, iar Camoes, considerat cel mai mare poet portughez al tuturor timpurilor, apare ţinând în mâini un exemplar din capodopera sa, Os Lusiadas (opera compusă din zece cânturi, publicată în 1572, a fost catalogată de multe voci cu autoritate ca fiind cea mai valoroasă epopee portugheză şi are ca temă centrală descoperirea drumului maritim către India, care îi aparţine lui Vasco da Gama).
Din orice parte ar fi văzut, de pe râu sau de pe trotuarul încins al acestei capitale vestice, Monumentul Descoperirilor înseamnă mult, foarte mult pentru istoria Portugaliei. Este simbolul unei ere cu care ei, vecinii noştri de continent, se mândresc parcă dintotdeauna. Iar cartierul Belem, care găzduieşte a
