Să se fure mai puţin în România şi ar fi suficient!
Deficit zero în 2013. Acesta este obiectivul enunţat de guvern şi expus de preşedintele Băsescu în recenta sa vizită de la Berlin. La Bucureşti însă nu au fost prea multe dezbateri. Deşi ar fi trebuit. Fiindcă anunţul are aceeaşi valoare cu cele din primăvara 2010, când au fost tăiate salarii şi a crescut nivelul TVA.
Să privim cifrele. După cum a declarat preşedintele la Berlin, deficitul pe 2011 va fi de 4,4% din PIB, iar cel programat pentru 2012 de 1,9%. Urmează anul 2013, cu un deficit zero. Înseamnă că în fiecare dintre următorii doi ani, bugetul României ar trebui să suporte o „corecţie" de aproximativ 2,5 miliarde de euro. Fie că aceşti bani ar urma să fie tăiaţi de undeva - dar preşedintele a exclus reducerile de salarii, pensii sau investiţii - fie vor trebui aduşi din altă parte. Dar de unde? Din investiţii? Slabe speranţe. În ultimii doi ani, investiţiile străine s-au prăbuşit. Scăderea din 2010 faţă de 2009 a fost de 25%, iar anul 2011 nu se arată nici el mai mănos. Să ne salveze atunci fondurile europene? În cinci ani de la aderarea la Uniunea Europeană, România a izbutit să aducă fonduri de coeziune ce nu trec de un miliard de euro. Am fi de-a dreptul geniali să aducem cinci miliarde în următorii doi ani. Dar nu suntem.
Există însă o uriaţă resursă neexploatată. După cum spunea preşedintele Consiliului Fiscal, Ionuţ Dumitru, evaziunea fiscală reprezintă actualmente circa 10% din PIB. Numai dacă o reducem la jumătate am rezolvat problema! Ba, ne mai rămân şi bani suplimentari! Contractele „băieţilor deştepţi" din energie se ridică şi ele la nivelul miliardelor de euro - aici, puţini se încumetă să dea cifre mai exacte. Să mai adăugăm costurile umflate ale lucrărilor publice - autostrăzi, şosele, stadioane, patinoare şi aşa mai departe - care se scurg generos în buzunarele cliente
