Criza "Geoana" a fost, pana la urma, inca un simptom al uneia dintre bolile grave de care sufera politica romaneasca: criza cronica de lideri autentici. La ora actuala niciunul dintre partidele importante nu mai are un astfel de conducator si, de aici, astfel de pusee care nu reflecta, in fond decat criza de autoritate a actualelor conduceri.
De cand s-a instalat in fruntea PSD, Victor Ponta nu incearca decat sa-si impuna autoritatea in care, ma tem, nu crede nici macar el. Nesiguranta aceasta il impinge la tot felul de actiuni nervoase si paguboase. Departe de mine intentia de a-i apara pe Marian Vanghelie sau Mircea Geoana. Unul este fundamental toxic, iar celalalt este definitia lipsei de caracter. Dar politica inseamna inteligenta si strategie, inseamna operatiuni care trebuie sa coste mai putin decat profitul pe care-l aduc.
Victor Ponta nu are nici experienta si nici rabdare pentru asa ceva. El vrea sa se afirme ca lider cu orice pret si de aceea face greseala dupa greseala, obtinand exact efectul contrar: subminarea minimei autoritati pe care o are. Si in fiecare astfel de criza nu face decat sa dea ocazia predecesorilor sai sa se arate ca adevarati presedinti. Dupa fiecare sarja in care Victor Ponta se lanseaza aiurea, apar Ion Iliescu, Adrian Nastase sau chiar Mircea Geoana ca voci ale ratiunii si ale realei autoritati in partid.
E clar ca Victor Ponta nu era pregatit pentru a conduce un partid atat de mare si de greu, iar cei ca l-au pus in varf au stiut ca din spatele acestui lider slab isi vor putea manifesta linistiti autoritatea si puterea la care nu renunta. Si Victor Ponta nu va fi pregatit cat timp nu va invata din propriile erori si nu se va simit el insusi lider. Multi au vazut in criza Geoana o lupta intre generatiile din PSD. Nu este, caci tinereta lui Victor Ponta nu rimeaza nici cu reformismul, nici cu social
