Popularitatea premierului italian, Silvio Berlusconi, şi a Guvernului său a scăzut constant de la alegerea triumfală din 2008, în timp ce disensiunile s-au multiplicat în cadrul majorităţii sale parlamentare, relatează AFP, care prezintă o cronologie a principalelor evenimente ale guvernării sale.

Sâmbătă seara, Berlusconi a demisionat de la conducerea Guvernului italian, după ce marţi a pierdut majoritatea în Parlament.

AFP prezintă principalele etape ale acestui declin:

* 13 şi 14 aprilie 2008: Partidul lui Silvio Berlusconi, Poporul Libertăţii (PdL), înfiinţat împreună cu Gianfranco Fini şi aliatul său, Liga Nordului a lui Umberto Bossi, câştigă alegerile legislative cu o majoritate zdrobitoare de 174 de mandate din totalul de 315 în Senat şi 344 din 630 în Camera Deputaţilor.

* noiembrie 2009: Primele tensiuni publice între Gianfranco Fini, preşedintele Camerei Deputaţilor, care critică deschis unele politici ale Guvernului, şi Silvio Berlusconi.

* 28 şi 29 martie 2010: Silvio Berlusconi învinge stânga la alegerile regionale graţie Ligii Nordului, dar propriul său partid PdL scade la 26,7 la sută.

* 30 iulie: Berlusconi îi cere lui Fini să renunţe la funcţie, dar acesta din urmă refuză şi 32 de deputaţi loiali acestuia părăsesc PdL şi înfiinţează propriul grup, Viitor şi Libertate pentru Italia (FLI).

* 7 noiembrie: Gianfranco Fini îi cere demisia lui Silvio Berlusconi public, în faţa a 10.000 de susţinători la Perugia.

* 2 decembrie: Aproximativ 80 de deputaţi italieni aparţinând mişcării de centru sau dreptei liberale, care ar fi trebuit să facă parte din familia politică a premierului, îi cer demisia lui Berlusconi pentru a înfrunta mai bine criza economică şi socială.

* 14 decembrie: În urma crizei deschise cu Gianfranco Fini, şeful Guvernului cere un vot de încredere şi câştigă scrutinul cu o majoritate relat