România s-a aruncat într-un vârtej din care nu mai poate ieşi decât extrem de ciufulită. Am zis vârtej? Intenţioanam să spun rahat.

Mi-e greu să spun care boroboaţă este mai mare: decizia României de a adopta moneda euro în general sau ambiţia nejustificată de a o adopta în 2015? Preşedintele Traian Băsescu a declarat, cu ocazia vizitei Domniei Sale în Germania, că ţara noastră îşi menţine ca ţintă de adoptare a monedei unice anul 2015. Angela Merkel a replicat că respectă decizia României şi... atât. Acest mesaj s-ar putea traduce aşa: „Mă bucur că vă doriţi să intraţi în clubul euro, însă dacă nu veţi fi pregătiţi, nu veţi intra când vreţi voi, ci când decidem noi". Cât de pregătiţi vom fi? Ne-a răspuns tot preşedintele Traian Băsescu: „Vom reduce deficitul bugetar de la 6,5% în 2010 la 4,4% în 2011 și 1,9% în 2012. Pentru 2013, vrem deficit bugetar zero". Pe ce se bazează şeful statului când face astfel de afirmaţii? Pe banii din acordul de tip preventiv pe care îl are cu FMI şi în care nu ar fi trebuit să umble. Ca să avem deficit bugetar zero în 2013, Guvernul fie aplică noi măsuri de austeritate, şi mai dure ca cele de până acum, adică tăieri de salarii, impozitarea pensiilor, majorarea taxelor şi impozitelor, fie bagă mâna până la cot în banii constituiţi în acordul de tip preventiv în valoare de 5 miliarde de euro. Eu pariez pe a doua variantă. Anul 2012 este an electoral şi nu e nimeni nebun să mărească taxele. Vom continua să ne împrumutăm pentru a acoperi deficitul. În următorii doi ani trebuie să returnăm către FMI 6,3 miliarde de euro din cele 12 miliarde trase deja din acord. De unde vom lua aceşti bani în condiţiile în care creşterile economice prognozate pentru 2012 şi 2013 (1,8% şi, respectiv, 3%) sunt extrem de firave şi de incerte? Jeffrey Franks ştie că Guvernul nu va avea de unde să-şi plătească datoriile şi se va arăta dispus să refinanţeze